Prea mândri că suntem români

Nu știu de ce povestesc, că în ultima vreme oricum pare că toată lumea din România se pricepe la tenis. Și totuși: Halep a dezintegrat-o pe Serena Williams în faza grupelor de la turneul campioanelor din Singapore: 6-0, 6-2. Americanca nu mai pierduse atât de categoric de când avea 16 ani. După meci, Williams a avertizat: ”Am jucat jenant. N-o să se mai întâmple, la viitorul meci cu Halep o să mă pregătesc special pentru ea”. La ultimul meci din grupa respectivă, Halep a avut o șansă mare: deja calificată în semifinale, trebuia doar să-i cedeze meciul Anei Ivanovic (sârboaică și prietenă, printre altele, bașca foarte frumoasă) în două seturi ca s-o elimine pe Williams din grupă și să devină, astfel, favorită clară la câștigarea turneului; plus să nu-i mai dea șansa lui Williams să se pregătească pentru un meci viitor. Halep a avut 5-2 în primul set cu Ivanovic, dar Ana a revenit și a intrat în tie-break, pe care l-a și câștigat. Totul părea să meargă conform planului. Încă un set pentru Ivanovic și Williams pleca acasă, iar Halep era foarte aproape să devină un fel de campioană mondială. Doar că Halep s-a ambiționat și a câștigat al doilea set. Culmea, l-a pierdut pe al treilea. Din toată afacerea, a pierdut și Halep, și Ivanovic, și România. A câștigat doar Serena Williams.

Dar românii au fost încântați. Au umplut internetul de mesaje mândre. Simona nu a făcut blat! Uraaa, ce bine! Ce tari și ce șmecheri suntem! Dar mai ales mândri. Pentru că asta suntem. Români mândri. Ne-am născut în zodia fair play-ului care ne face rău. A demnității împotriva propriilor interese. Suntem atât de demni și atât de looseri în același timp, practic atât de demni cu faptul că ne creăm singuri situația de-a pierde, încât adversarii noștri nu au decât să râdă de noi și să ne bată.

Prostia se plătește. În cazul lui Halep, prețul prostiei a fost nu doar unul în glorie, ci și unul mai ușor de cuantificat, în bani. Dacă ar fi câștigat finala la Singapore, Halep ar fi primit cu un milion de dolari mai mult decât dacă ar fi pierdut-o. Evident, Serena a distrus-o în finală. Pe Williams chiar n-o poți bate de două ori într-o săptămână, din toată tribuna de la Singapore doar tatăl Simonei părea să știe asta. Mă mir că nea Stere nu i-a zis: ”Fata tatii, pierde dracului în două seturi cu Ana, că eu pun murăturile la iarnă și văd că avem gogoșari de un milion mai puțin în cămară!”. Dar nu. Simona a fost mândră. Și noi am fost mândri alături de ea.