Am dat Cezarului ce este al Cezarului, si Magarului ce este al Magarului !Bonjour tristesse, sunt Victor Ponta

Pentru milioane de români a fost o noapte istorică. Pentru Victor Ponta a fost o cină tristă în familie şi, poate, momentul recunoaşterii propriei imposturi. O impostură care a început în urmă cu mulţi ani, cu întrebarea mamei sale: “Pentru asta am mâncat noi bătaie pe 13 iunie 90?”.Victor Ponta a ajuns, aseară, la sediul Partidului Social Democrat, la ora 20.45 şi a plecat în jurul orei 22.30. În acest interval a făcut o scurtă declaraţie de presă în care şi-a recunoscut înfrângerea cu celebrul său glas impersonal. Ca să înţelegeţi cum stau lucrurile în PSD, iată cum a fost primită declaraţia: câţiva colegi de partid ai lui Victor Ponta au fost convinşi că e vorba de o mutare psihologică: „Îi lasă pe liberali să se bucure în noaptea asta, iar mâine dimineaţă suntem noi călare pe situaţie. Foarte inteligent jucat. Bravo!”. Dar Victor Ponta a plecat furtunos din sediul PSD iar în urma lui s-a aşternut un murmur de nedumerire. Gabriela Firea, Cristiana Anghel şi Codrin Ştefănescu, adică avangarda ridicolului din politica românească, au rămas să vadă ce mai e de făcut. Le era imposibil să creadă că au pierdut. Abia când l-au auzit pe Victor Ponta într-o intervenţie telefonică la Antena 3 au înţeles că totul s-a sfârşit. Mircea Badea: “V-aţi gândit ce se va întâmpla dacă, totuşi, Curtea Constituţională îl va declara pe Iohannis incompatibil?” Victor Ponta: “Nu vreau să fac astfel de comentarii. Vă rog să mă lasaţi să stau cu familia mea cu care nu am mai stat de mai bine de o lună” Adrian Ursu: “V-a sunat cineva din America în ultima oră?” Victor Ponta: “Nu ştiu, nu am răspuns la telefoane. Am vorbit cu soţia mea şi cu mama”.
Mama

Filmul lui Florin Iepan despre candidatul Victor Ponta conţine o frază scurtă care-l defineşte perfect pe marele învins de ieri. E spusă de mama acestuia şi se referă la intrarea lui Ponta în PSD: „De-aia am mâncat noi bătaie pe 13 iunie?”. Iar răspunsul tânărului Ponta: „Au fost singurii care mi-au dat o şansă”. Dialogul e sfâşietor, are ceva din Moromeţii - ştiţi celebra replică: „Paraschive, orbule şi bolnavule de avere ce eşti!”. Puţini părinţi îşi pun copiii în faţa unor dileme etice. Răspunsul lui Victor Ponta poate fi şi răspunsul eşecului său de ieri: Victor Ponta se poate autoconvinge ca Ion Iliescu e bun, chiar dacă a chemat minerii, la fel de uşor cum se poate autoconvinge că Mircea Govor e un social democrat autentic, chiar dacă aduce babele la vot în patru labe. Nu ştiu cât de mult a contat acest amănunt pentru oamenii care au votat ieri. Dar întrebarea „De-aia am mâncat noi bătaie pe 13 iunie?” ar trebuie să conteze măcar de acum înainte pentru Victor Ponta. Poţi fi impostorul perfect un an, doi, sau câteva decenii. Dar, până la urmă, istoria îţi va rezerva un astfel de catacalism. Şi de atunci încolo totul devine ridicol. Aşa a fost şi pentru Victor Ponta, aseară. Dialogul telefonic cu prietenul său Mihai Gâdea e halucinant. Ponta a fost certat în direct, la Antena 3, pentru că a recunoscut că a pierdut. Mircea Badea îşi sufleca mânecile de la cămaşă de parcă ar fi vrut să sară la bătaie. A fost un moment în care toată lumea şi-a dat seama că partizanatul mizerabil al presei nu mai dă rezultate, şi că după 25 de ani de „videocraţie", România s-a ridicat de la televizor. Am avut ani întregi de propagandă în prime-time şi am văzut două dezbateri electorale. Oamenii s-au uitat, televiziunile au făcut audienţe excelente, dar dominoul s-a oprit aici. Vreţi să ştiţi care e noua relaţie a lui Victor Ponta cu presa? Prezidenţiabilul a plecat din sediul de pe Kiseleff ajutat de bodyguarzii săi care şi-au comunicat între ei un indicativ şi au pornit în grup, ca un buldozer, călcând peste trepiede şi picioare de reporteri. Cerul negru de deasupra PSD-ului În 2004, la înfrângerea lui Adrian Năstase, la sediul PSD s-au dat artificii. În urmă cu cinci ani, Mircea Geoană sărbătorea preşedinţia de o noapte alături de sute de persoane venite de-a valma ca să apară în poza de grup a învingătorului. Ieri, la PSD nu mai era nimic din măreţia de altădată. Nici scenă, nici artificii, nici „We are the champions” în difuzoare. Doar câţiva revoluţionari care au fost la un pas să se ia la bătaie între ei din cauza unor indmnizaţii furate şi câteva babe care au venit la poarta PSD cu nişte perne tricolore - ofrandă adusă domnului Ponta - perne care în mintea lor simbolizau „libertatea de expresie şi o viaţă mai bună pentru poporul român”. În interiorul sediului PSD se mai preumbla şi un octogenar care-l căuta cu disperare pe Ion Iliescu pentru a-i expune câteva aspecte pe marginea ultimei sale cărţi. Afară, ciorile se mobilizau la răstimpuri şi făceau ca cerul de deasupra social-democraţilor să devină negru.