Klaus Iohannis. Ce greşeli a făcut până acum?
Klaus Iohannis. Ce greşeli a făcut până acum?
Klaus Iohannis. Ce greşeli a făcut până acum?
http://www.stareapresei.ro/klaus-iohannis-ce-greseli-facut-pana-acum-45469.html
&
http://pateticodamnati.blogspot.ro/2014/12/klaus-iohannis-ce-greseli-facut-pana.html
http://www.stareapresei.ro/klaus-iohannis-ce-greseli-facut-pana-acum-45469.html
&
http://pateticodamnati.blogspot.ro/2014/12/klaus-iohannis-ce-greseli-facut-pana.html
Klaus Iohannis uimeşte prin viteza cu care pare a se strădui să-şi diminueze potenţialul formidabil de popularitate pe care îl are acum.
O conjunctură excepţională l-a făcut pe acest sas conservator, rigid, din Sibiu, Klaus Iohannis, să devină preşedintele românilor.
Klaus Iohannis nu a fost extrem de popular. El a devenit extrem de popular într-un context (pe care nu-l voi detalia aici), cu foarte mulţi români disperaţi să nu ajungă Ponta şeful statului.
În loc să profite de această conjunctură şi să meargă în siajul evoluţiei naturale a lucrurilor (orientarea României spre Occident, democraţie, transparenţă, stat de drept), Klaus Iohannis nu pregetă nici un moment parcă să muncească la distrugerea propriei sale popularităţi.
Umblă cu cioace. Va fi sancţionat pentru asta. Întrebarea este cât de repede îi va scădea popularitatea. Detaliem mai jos greşelile sale. Sau poate nu sunt greşeli, poate acesta e omul şi noi nu ştiam.
Numirea lui Dan Mihalache consilier
Încă de când era preşedinte ales şi nu depusese jurământul, Klaus Iohannis a provocat mare iureş cu intenţia sa de a-l numi consilier (şi şef al Cancelariei Prezidenţiale) pe Dan Mihalache.
La reacţia vehementă a alegătorilor săi de centru-dreapta, Klaus Iohannis a promis pe 30 noiembrie, implicit (fără să scrie numele Dan Mihalache), că va ţine cont de punctul lor de vedere.
Reacţia a fost ocazionată de apelul adresat, prin intermediul Revistei 22, de un grup de intelectuali de dreapta, care îi cereau lui Klaus Iohannis să nu îl numească în echipa sa pe Dan Mihalache. Pagina de politică, 30 noiembrie, ora 18.31:
„Mulțumesc Revistei 22 pentru scrisoarea deschisă pe care mi-a adresat-o în numele unui grup de intelectuali. Îi asigur pe semnatarii ei că rămân credincios promisiunilor și angajamentelor pe care mi le-am luat față de românii din țară și din străinătate. Acest lucru se va reflecta în toate deciziile mele, inclusiv în privința echipei de consilieri.”
Nu s-a reflectat. Angajamentele faţă de românii din ţară şi din străinătate au fost încălcate. Singura diferenţă, faţă de zvonurile care circulau, este că Dan Mihalache nu e şeful Cancelariei, ci simplu consilier. Poate că nu este încă.
Mai mult, echipa responsabilă cu campania online a lui Klaus Iohannis a şters mesajul preşedintelui. Decodificat, aceasta înseamnă cam aşa:
Fraierilor, v-am dat ţeapă şi acum sunt şăf! Băgaţi-vă minţile-n cap, a pornit Panzerul, feriţi-vă din calea mea!
Politica şi marketingul online
Excelente în timpul campaniei electorale, acum ele par a fi o palidă eboşă a ceea ce a fost până pe 16 noiembrie. Klaus Iohannis s-a urcat deja pe un postament şi vorbeşte ca în cărţi. Exemplu din 22 decembie, ora 11.58:
„Am participat astăzi la ceremonia de depunere de coroane în amintirea victimelor Revoluţiei. Suntem datori să nu dăm uitării eroii neamului românesc și, cu prilejul împlinirii a unui sfert de veac de când ei nu mai sunt, să le cinstim memoria.”
Bla. Bla, bla. Toţi crocodilii din politica românească au spus asta vreme de 25 de ani. Spune ceva, omule, altfel vei fi mâncat de viu…
Evident, vocile care sunt de altă părere şi ne-au acuzat deja că jignim şi murdărim un om cinstit, neavând răbdare să-l admirăm cum îşi pune-n aplicare planul decanal, se exprimă exact ca adepţii stângii ultrareacţionare. Oare să fie o simplă întâmplare?
În fine, la acest intertitlu, atragem atenţia echipei lui Klaus Iohannis că excesul de clipuri video cu împricinatul prezident a făcut pagina să fie greu de accesat. Aşa se întâmplă când, probabil, politrucii i-au înlocuit pe profesioniştii în online.
Cazul decorării lui Octav Bjoza
Pentru că după dispariţia Mişcării Legionare la putere au venit comuniştii, care au rescris masiv istoria, chestiunea rolului şi locului legionarilor în istoria noastră este încă neclară în anumite puncte.
Ion Cristoiu vorbeşte despre diferenţele dintre perioada în care căpitan al Legiunii era Corneliu Zelea-Codreanu şi cea în care i-a succedat în fruntea Mişcării Horia Sima. Are dreptate. Există diferenţe. Horia Sima şi clica sa erau nişte criminali, pe când cu Zelea lucrurile sunt puţin mai nuanţate.
Dar diferenţele sunt în mare cam ca acelea dintre mi diez minor şi mi diez minor armonic. De exemplu, legionarii au exacerbat la cote indecente sentimentul patriotic, profitând de timpurile tulburi, indiferent dacă au fost conduşi de Zelea sau de Sima.
Mai apoi, şi în perioada lui Zelea, şi în cea a lui Sima legionarii au fost o mişcare puternic anti-evreiască, ceea ce a fost oribil. Mai afirm doar atât: aceşti oameni erau nişte dogmatici.
Ei puneau dogma în locul unei arii întregi de lucruri de dezbătut sau de combătut care li se părea lor că le stă în cale. Erau nişte fanatici. Fanaticii sunt periculoşi. Ei, în numele dogmei, ucid. Aşa au început asasinatele binecunoscute.
Nu negăm dreptul domnului Bjoza de a simpatiza conduita avută de legionari în puşcării. Unii dintre ei au fost exemple de moralitate şi verticalitate. Tot respectul pentru această parte a biografiei lor.
Ar fi bine ca Klaus Iohannis să conştientizeze însă că alţi legionari au devenit unii dintre cei mai cumpliţi torţionari, iar o a treia categorie a aderat fără ezitare la idealurile comuniste, devenind pepinieră de membri activi ai PCR.
Când va conştientiza (sau afla) aceste lucruri, Klaus Iohannis va realiza ce gafă uriaşă a făcut dând o înaltă distincţie a statului român, membru UE şi NATO, unui om cu simpatii legionare declarate.
Desigur că nimeni nu-l poate opri pe domnul Bjoza să creadă astfel despre legionari. Dar nu poate niciodată un astfel de om să primească o astfel de distincţie de stat în România zilelor noastre.
Şi ne mai întrebăm cum se împacă înaltele principii pe care le-a deprins de la legionari în puşcăriile comuniste cu prezenţa sa la Antena 3…
Intervenţia pentru alegerea Alinei Gorghiu
Klaus Iohannis a promis că nu va interveni în viaţa partidelor, aşa cum a făcut predecesorul său, Traian Băsescu. Într-adevăr, acesta a fost unul dintre punctele în care Băsescu a acţionat ca un preşedinte pe stil vechi.
În tradiţia Partidului Instituţional Mexican, care a guvernat fără încetare timp de 77 de ani, preşedintele partidului ce este ales şef al statului îşi alege urmaşul în Congresul partidului, prin arătarea cu degetul.
Oribil. Astfel a procedat Traian Băsescu. L-a arătat cu degetul pe Emil Boc. E drept, acesta a fost un premier bun, care, împreună cu Băsescu, a trecut ţara prin primul puseu al crizei în care ne aflăm şi acum. Pentru aceasta merită respectul nostru.
A arătat-o apoi cu degetul pe Elena Udrea. Acum, PMP este un proiect politic în mare impas, dar nu aceasta contează, ci că această metodă autarhică trebuie să dispară. Încalcă separaţia puterilor în stat. Da, Constituţia noastră permite aceasta, prin ambiguităţile sale, dar asta e altă poveste.
Klaus Iohannis a ales-o pe Alina Gorghiu preşedinte al PNL şi copreşedinte al noului PNL prin arătarea cu degetul. Aceste practici trebuie să înceteze.
Derivă două mici „codiţe”. Prima: indiferent dacă prin scrutin liber ar fi fost ales copreşedinte un alt vicepreşedinte PNL sau nu, Klaus Iohannis nu trebuia să intervină nicicum, nici făţiş, nici pe ascuns. Lumea nu mai suportă aceste practici. Dacă PNL se alegea astfel cu o uselistă în capul bucatelor, ooops! plătea consecinţele. Acum, aceste consecinţe se lipesc de preşedintele României. Dramatic.
A doua: în simbolistica protocolului politic la nivel înalt, dincolo de lungimea rochiei soţiei preşedintelui, care are importanţa ei, fără discuţie, contează cu cine se afişează aceasta în public.
Întrebare: a văzut-o cineva pe doamna Maria Băsescu, la depunerea jurământului de către Traian Băsescu, în Legislativ, la finalul anului 2004, stând lângă Emil Boc?
Discuţii cu temă secretă cu Victor Ponta
În anul acesta electoral, ni s-a creat tot mai pregnant impresia că alianţa PNL – PDL, ca şi candidatul la Preşedinţie al acesteia, sunt o entitate politică şi un personaj politic care propun un proiect politic radical diferit de cel al PSD.
La corupţie instituţionalizată şi clientelism, Klaus Iohannis, propulsat de PNL-PDL, a afirmat că el reprezintă meritocraţia şi anticorupţia. La orientarea spre Rusia şi China, Klaus Iohannis a a devenit tot mai făţiş un posibil preşedinte pentru o Românie pro-Vest. La presiunile asupra Justiţiei, caracteristice lui Victor Ponta şi PSD, Klaus Iohannis a promis că va impune un model complet opus.
Toate acestea (şi multe altele care au fost sugerate, spuse, afirmate, strigate, răcnite de susţinătorii lui Iohannis) sunt contrazise de totala lipsă de transparenţă a noului preşedinte, de la prima sa întâlnire cu un politician român: însuşi Victor Ponta. Ce au discutat cei doi? Ni se spune iar în faţă, de către noul şef al statului:
Fraierilor, v-am dat ţeapă şi acum sunt şă!. Băgaţi-vă minţile-n cap, a pornit Panzerul, feriţi-vă din calea mea!
Mai mult, Klaus Iohannis nu se mărgineşte la a se întâlni cu Victor Ponta în văzul întregii naţiuni, pentru a discuta nu ştie nimeni ce, dar acum se gândeşte să facă o recepţie, la care să-i invite pe toţi politicienii.
O să fie supranumit Klaus Recepţie Iohannis. Şi-a început mandatul cu o recepţie, acum vrea să mai facă una pe 24 ianuarie, cu ocazia aniversării Unirii Principatelor Române!…
De acum încolo, când Klaus Recepţia Iohannis va face câţte o prostie, ne vom gândi că el în realitate ne spune, mereu, acelaşi lucru:
Fraierilor, v-am dat ţeapă şi acum sunt şă!. Băgaţi-vă minţile-n cap, a pornit Panzerul, feriţi-vă din calea mea!
O conjunctură excepţională l-a făcut pe acest sas conservator, rigid, din Sibiu, Klaus Iohannis, să devină preşedintele românilor.
Klaus Iohannis nu a fost extrem de popular. El a devenit extrem de popular într-un context (pe care nu-l voi detalia aici), cu foarte mulţi români disperaţi să nu ajungă Ponta şeful statului.
În loc să profite de această conjunctură şi să meargă în siajul evoluţiei naturale a lucrurilor (orientarea României spre Occident, democraţie, transparenţă, stat de drept), Klaus Iohannis nu pregetă nici un moment parcă să muncească la distrugerea propriei sale popularităţi.
Umblă cu cioace. Va fi sancţionat pentru asta. Întrebarea este cât de repede îi va scădea popularitatea. Detaliem mai jos greşelile sale. Sau poate nu sunt greşeli, poate acesta e omul şi noi nu ştiam.
Numirea lui Dan Mihalache consilier
Încă de când era preşedinte ales şi nu depusese jurământul, Klaus Iohannis a provocat mare iureş cu intenţia sa de a-l numi consilier (şi şef al Cancelariei Prezidenţiale) pe Dan Mihalache.
La reacţia vehementă a alegătorilor săi de centru-dreapta, Klaus Iohannis a promis pe 30 noiembrie, implicit (fără să scrie numele Dan Mihalache), că va ţine cont de punctul lor de vedere.
Reacţia a fost ocazionată de apelul adresat, prin intermediul Revistei 22, de un grup de intelectuali de dreapta, care îi cereau lui Klaus Iohannis să nu îl numească în echipa sa pe Dan Mihalache. Pagina de politică, 30 noiembrie, ora 18.31:
„Mulțumesc Revistei 22 pentru scrisoarea deschisă pe care mi-a adresat-o în numele unui grup de intelectuali. Îi asigur pe semnatarii ei că rămân credincios promisiunilor și angajamentelor pe care mi le-am luat față de românii din țară și din străinătate. Acest lucru se va reflecta în toate deciziile mele, inclusiv în privința echipei de consilieri.”
Nu s-a reflectat. Angajamentele faţă de românii din ţară şi din străinătate au fost încălcate. Singura diferenţă, faţă de zvonurile care circulau, este că Dan Mihalache nu e şeful Cancelariei, ci simplu consilier. Poate că nu este încă.
Mai mult, echipa responsabilă cu campania online a lui Klaus Iohannis a şters mesajul preşedintelui. Decodificat, aceasta înseamnă cam aşa:
Fraierilor, v-am dat ţeapă şi acum sunt şăf! Băgaţi-vă minţile-n cap, a pornit Panzerul, feriţi-vă din calea mea!
Politica şi marketingul online
Excelente în timpul campaniei electorale, acum ele par a fi o palidă eboşă a ceea ce a fost până pe 16 noiembrie. Klaus Iohannis s-a urcat deja pe un postament şi vorbeşte ca în cărţi. Exemplu din 22 decembie, ora 11.58:
„Am participat astăzi la ceremonia de depunere de coroane în amintirea victimelor Revoluţiei. Suntem datori să nu dăm uitării eroii neamului românesc și, cu prilejul împlinirii a unui sfert de veac de când ei nu mai sunt, să le cinstim memoria.”
Bla. Bla, bla. Toţi crocodilii din politica românească au spus asta vreme de 25 de ani. Spune ceva, omule, altfel vei fi mâncat de viu…
Evident, vocile care sunt de altă părere şi ne-au acuzat deja că jignim şi murdărim un om cinstit, neavând răbdare să-l admirăm cum îşi pune-n aplicare planul decanal, se exprimă exact ca adepţii stângii ultrareacţionare. Oare să fie o simplă întâmplare?
În fine, la acest intertitlu, atragem atenţia echipei lui Klaus Iohannis că excesul de clipuri video cu împricinatul prezident a făcut pagina să fie greu de accesat. Aşa se întâmplă când, probabil, politrucii i-au înlocuit pe profesioniştii în online.
Cazul decorării lui Octav Bjoza
Pentru că după dispariţia Mişcării Legionare la putere au venit comuniştii, care au rescris masiv istoria, chestiunea rolului şi locului legionarilor în istoria noastră este încă neclară în anumite puncte.
Ion Cristoiu vorbeşte despre diferenţele dintre perioada în care căpitan al Legiunii era Corneliu Zelea-Codreanu şi cea în care i-a succedat în fruntea Mişcării Horia Sima. Are dreptate. Există diferenţe. Horia Sima şi clica sa erau nişte criminali, pe când cu Zelea lucrurile sunt puţin mai nuanţate.
Dar diferenţele sunt în mare cam ca acelea dintre mi diez minor şi mi diez minor armonic. De exemplu, legionarii au exacerbat la cote indecente sentimentul patriotic, profitând de timpurile tulburi, indiferent dacă au fost conduşi de Zelea sau de Sima.
Mai apoi, şi în perioada lui Zelea, şi în cea a lui Sima legionarii au fost o mişcare puternic anti-evreiască, ceea ce a fost oribil. Mai afirm doar atât: aceşti oameni erau nişte dogmatici.
Ei puneau dogma în locul unei arii întregi de lucruri de dezbătut sau de combătut care li se părea lor că le stă în cale. Erau nişte fanatici. Fanaticii sunt periculoşi. Ei, în numele dogmei, ucid. Aşa au început asasinatele binecunoscute.
Nu negăm dreptul domnului Bjoza de a simpatiza conduita avută de legionari în puşcării. Unii dintre ei au fost exemple de moralitate şi verticalitate. Tot respectul pentru această parte a biografiei lor.
Ar fi bine ca Klaus Iohannis să conştientizeze însă că alţi legionari au devenit unii dintre cei mai cumpliţi torţionari, iar o a treia categorie a aderat fără ezitare la idealurile comuniste, devenind pepinieră de membri activi ai PCR.
Când va conştientiza (sau afla) aceste lucruri, Klaus Iohannis va realiza ce gafă uriaşă a făcut dând o înaltă distincţie a statului român, membru UE şi NATO, unui om cu simpatii legionare declarate.
Desigur că nimeni nu-l poate opri pe domnul Bjoza să creadă astfel despre legionari. Dar nu poate niciodată un astfel de om să primească o astfel de distincţie de stat în România zilelor noastre.
Şi ne mai întrebăm cum se împacă înaltele principii pe care le-a deprins de la legionari în puşcăriile comuniste cu prezenţa sa la Antena 3…
Intervenţia pentru alegerea Alinei Gorghiu
Klaus Iohannis a promis că nu va interveni în viaţa partidelor, aşa cum a făcut predecesorul său, Traian Băsescu. Într-adevăr, acesta a fost unul dintre punctele în care Băsescu a acţionat ca un preşedinte pe stil vechi.
În tradiţia Partidului Instituţional Mexican, care a guvernat fără încetare timp de 77 de ani, preşedintele partidului ce este ales şef al statului îşi alege urmaşul în Congresul partidului, prin arătarea cu degetul.
Oribil. Astfel a procedat Traian Băsescu. L-a arătat cu degetul pe Emil Boc. E drept, acesta a fost un premier bun, care, împreună cu Băsescu, a trecut ţara prin primul puseu al crizei în care ne aflăm şi acum. Pentru aceasta merită respectul nostru.
A arătat-o apoi cu degetul pe Elena Udrea. Acum, PMP este un proiect politic în mare impas, dar nu aceasta contează, ci că această metodă autarhică trebuie să dispară. Încalcă separaţia puterilor în stat. Da, Constituţia noastră permite aceasta, prin ambiguităţile sale, dar asta e altă poveste.
Klaus Iohannis a ales-o pe Alina Gorghiu preşedinte al PNL şi copreşedinte al noului PNL prin arătarea cu degetul. Aceste practici trebuie să înceteze.
Derivă două mici „codiţe”. Prima: indiferent dacă prin scrutin liber ar fi fost ales copreşedinte un alt vicepreşedinte PNL sau nu, Klaus Iohannis nu trebuia să intervină nicicum, nici făţiş, nici pe ascuns. Lumea nu mai suportă aceste practici. Dacă PNL se alegea astfel cu o uselistă în capul bucatelor, ooops! plătea consecinţele. Acum, aceste consecinţe se lipesc de preşedintele României. Dramatic.
A doua: în simbolistica protocolului politic la nivel înalt, dincolo de lungimea rochiei soţiei preşedintelui, care are importanţa ei, fără discuţie, contează cu cine se afişează aceasta în public.
Întrebare: a văzut-o cineva pe doamna Maria Băsescu, la depunerea jurământului de către Traian Băsescu, în Legislativ, la finalul anului 2004, stând lângă Emil Boc?
Discuţii cu temă secretă cu Victor Ponta
În anul acesta electoral, ni s-a creat tot mai pregnant impresia că alianţa PNL – PDL, ca şi candidatul la Preşedinţie al acesteia, sunt o entitate politică şi un personaj politic care propun un proiect politic radical diferit de cel al PSD.
La corupţie instituţionalizată şi clientelism, Klaus Iohannis, propulsat de PNL-PDL, a afirmat că el reprezintă meritocraţia şi anticorupţia. La orientarea spre Rusia şi China, Klaus Iohannis a a devenit tot mai făţiş un posibil preşedinte pentru o Românie pro-Vest. La presiunile asupra Justiţiei, caracteristice lui Victor Ponta şi PSD, Klaus Iohannis a promis că va impune un model complet opus.
Toate acestea (şi multe altele care au fost sugerate, spuse, afirmate, strigate, răcnite de susţinătorii lui Iohannis) sunt contrazise de totala lipsă de transparenţă a noului preşedinte, de la prima sa întâlnire cu un politician român: însuşi Victor Ponta. Ce au discutat cei doi? Ni se spune iar în faţă, de către noul şef al statului:
Fraierilor, v-am dat ţeapă şi acum sunt şă!. Băgaţi-vă minţile-n cap, a pornit Panzerul, feriţi-vă din calea mea!
Mai mult, Klaus Iohannis nu se mărgineşte la a se întâlni cu Victor Ponta în văzul întregii naţiuni, pentru a discuta nu ştie nimeni ce, dar acum se gândeşte să facă o recepţie, la care să-i invite pe toţi politicienii.
O să fie supranumit Klaus Recepţie Iohannis. Şi-a început mandatul cu o recepţie, acum vrea să mai facă una pe 24 ianuarie, cu ocazia aniversării Unirii Principatelor Române!…
De acum încolo, când Klaus Recepţia Iohannis va face câţte o prostie, ne vom gândi că el în realitate ne spune, mereu, acelaşi lucru:
Fraierilor, v-am dat ţeapă şi acum sunt şă!. Băgaţi-vă minţile-n cap, a pornit Panzerul, feriţi-vă din calea mea!
Subiecte similare
» Nici un alt președinte postdecembrist n-a comis, în nici o săptămînă de la instalare, atîtea greșeli halucinante precum Klaus Iohannis!
» Candidatul Marionetă. Klaus Iohannis şi iluzia democraţiei. Dan Tomozei despre FILIERA GERMANĂ. Acum susţinută de REŢEAUA RUSEASCĂ
» ”Pas cu pas”, adevăratul Klaus Werner Iohannis
» Ce i-au făcut lui Iohannis?! Patru chifle dintr-o lovitură, la CSM…
» Klaus Iohannis, un sas cu ceas
» Candidatul Marionetă. Klaus Iohannis şi iluzia democraţiei. Dan Tomozei despre FILIERA GERMANĂ. Acum susţinută de REŢEAUA RUSEASCĂ
» ”Pas cu pas”, adevăratul Klaus Werner Iohannis
» Ce i-au făcut lui Iohannis?! Patru chifle dintr-o lovitură, la CSM…
» Klaus Iohannis, un sas cu ceas
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum