Ce i-au făcut lui Iohannis?! Patru chifle dintr-o lovitură, la CSM…

Preşedintele a comis-o! Cu sau fără voie, a emis în spaţiul public judecăţi care vin în totală contradicţie cu promisiunile electorale din bătălia pentru Palatul Cotroceni. La şedinţa CSM de azi a slobozit în public patru afirmaţii mari cât patru chifle imposibil de înghiţit de România…”normală”, cea pe care a promis-o alegătorilor în campania electorală. Să le listăm:

1 – Le-a transmis capilor magistraturii române că justiţia nu este o supraputere!

2 – S-a declarat „îngrijorat” de scurgerile în presă a informaţiilor din dosarele penale

3 – A cerut prezenţa procurorului general în şedinţele CSAT

4 – A spus că va cere ridicarea monitorizării României de către UE prin celebrul raport MCV

Să le luăm pe rând:

1 – Ce rost are să le spui procurorilor sau judecătorilor că sunt mai presus de celelalte puteri – legislativă şi executivă? Nu faci decât să pui o presiune imensă pe justiţie care poate avea drept principală consecinţă timorarea unor instituţii precum DNA, DIICOT, tribunale etc. Adică, ce să înţeleagă oamenii din justiţie când preşedintele spune că ei sunt „supraputere”? Că dacă vor continua să-i înhaţe pe politicieni, pe moguli, pe combinatori, vor avea de-a face cu rezistenţa preşedintelui?

2 – Povestea cu „scurgerile” de informaţii din dosarele penale e grija dintotdeauna a baronimii române, a marilor penali şi a unor moguli de teapa lui Dan Voiculescu, toţi strâns uniţi în jurul PSD în încercarea acestui partid-cancer al democraţiei de a pune botniţă presei. E deja celebrul proiectul de lege băgat pe ţeava parlamentului de senatorul PSD Şerban Nicolae, fost avocat al coruptului PSD Cătălin Voicu. Ponta a susţinut atunci „legea Şerban” care prevede inclusiv pedeapsa cu închisoarea pentru acei jurnalişti care-şi asumă riscul de a publica grozăvii despre jefuirea statului de către mafia politică penală. Cătălin Tolontan a sesizat bine pericolul mişcărilor PSD menite să sugrume libertatea presei.

3 – Prezenţa procurorului general la şedinţele CSAT a fost lesne demontată de Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei şi piesă-cheie în regimul Băsescu pentru întărirea puterii justiţiei. Ea a explicat clar că nu are ce să caute un procuror (parte a puterii judecătoreşti) la şedinţele unui organism format exclusiv din reprezenţanţi ai puterii executive (preşedinte, premier, miniştri). Riscul? Posibila sa contaminare cu influnţe politice, ceea ce îi poate afecta independenţa de protector al procurorilor în faţa presiunilor politice (şi, slavă Domnului!, colcăie România de astfel de presiuni).

4 – Ridicarea Raportului MCV în favoarea căreia s-a pronunţat preşedintele. Fin cunoscător al domeniului Justiţiei, Dan Tăpălagă a surprins, pe Hotnews, riscul imens care paşte România dacă o astfel de idee va deveni realitate. „Interesul cetatenilor Romaniei este sa aiba o justitie independenta pe termen lung. A reclama ca Romania indeplineste azi conditiile tehnice ridicarii MCV fara a privi in mod realist la clasa politica si la dorinta ei tot mai mare de a imblanzi justitia nu vine in intampinarea interesului public. De ridicarea MCV se vor bucura, cel mult, politicienii, baronii locali, infractorii mari si mici.”, scrie Tăpălagă într-un comentariu mai amplu despre consecinţele vorbelor lui Klaus Iohannis.

Toate cele patru „chifle” produse de discursul de azi de la CSM al preşedintelui Iohannis sunt greşeli majore. „Ce i-au făcut oare cei din jurul său?”, se pot întreba „iohaniştii” de bună-credinţă, care nu cred în ruptul capului că favoritul lor le poate trăda încrederea. Nu ştim dacă declaraţiile preşedintelui reprezintă convingerile sale pure sau sunt doar rodul influenţei unora dintre consilierii săi sau al lobby-ului venit dinspre cercurile PSD – partid care, prin liderii săi, s-a exprimat deseori în sensul celor spuse azi de Iohannis. Victor Ponta însuşi, la început de mandat, vorbea despre „justiţia băsistă” şi se declara public de partea infractorilor politici (cazurile Năstase, Gigi Becali, baronii PSD săltaţi de DNA etc).

Dar avantajul lui Klaus Iohannis e că nu ştim care e sursa reală a declaraţiilor sale nefericite de azi. Nu-l putem acuza de rea-intenţie. Ca atare, într-un exces de bunăvoinţă, putem să considerăm intervenţia sa drept una în care a fost folosit, lucru greu de digerat, dar scuzabil prin prisma lipsei sale de experienţă prezidenţială. Personal, cred şi sper că limbajul preşedintelui este rodul unui discurs prost, interpretabil în sensul celor de mai sus, dar care nu reflectă adevăratele convingeri ale şefului statului în materie de independenţa justiţiei şi de luptă anticorupţie.

Însă toate aceste afirmaţii periculoase ce pot fi considerate drept o palmă dură dată independenţei justiţiei şi presei independente riscă să şubrezească rapid încrederea în noul preşedinte. Nu din partea electoratului uşor de aburit al PSD, ci din partea acelora care l-au votat masiv tocmai pentru că au văzut în el un „kamikaze” anticorupţie, un paznic ferm al statului de drept.

Revoluţia la vot, petrecută pe 16 noiembrie în Diaspora şi pe Facebook, a avut ca principală sursă anunţul pro-Justiţie şi pro-stat de drept făcut între cele două tururi de scrutin de Klaus Iohannis. Atunci, candidatul PNL a spus că susţine „cu bucurie” condiţiile puse de Monica Macovei pentru ca aceasta să-i acorde sprijinul în turul doi, printre care figura şi protejarea justiţiei de influenţe politice. Or, discursul de azi al lui Klaus Iohannis, de la CSM, vine în conflict cu acele promisiuni din campanie.

Astfel, preşedintele nu face decât să alimenteze speculaţiile privind reapropierea sa de PSD, partid alături de care a fost parte în USL. Iohannis are obligaţia, faţă de toţi cei care l-au votat pentru protejarea justiţiei, să lămurească rapid care sunt resorturile vorbelor sale nefericite. Printr-o intervenţie directă, prin vocea purtătorului său de cuvânt printr-un comunicat de presă – prin orice mijloc menit să ne lumineze. Aşa vom afla dacă entuziasmul din 16 noiembrie rămâne încă viu sau dacă el n-a fost decât un iluzoriu colac de salvare de care s-au agăţat cu disperare toţi cei care s-au săturat de hoţia din România. Personal, pariez încă pe prima variantă. Poate din naivitate, poate din solidaritatea cu mareea prodemocratică din Diaspora şi de pe Facebook, din 16 noiembrie, sau poate pur şi simplu pentru că nu există motive reale să ne îngrijorăm în privinţa drumului pe care ne duce alesul nostru…

La final,
să facem totuşi un exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipuim ce impact vor avea vorbele lui Iohannis de azi dacă Dan Voiculescu va fi pus în libertate, în ciuda sentinţei definitive şi irevocabile a justiţiei prin care mogulul a fost condamnat la 10 ani de închisoare.
Poate ar fi doar o coincidenţă satanică, dar ar fi un dezastru de imagine pentru Klaus Iohannis. Şi să mai adăugăm faptul că fostul primar al Sibiului are un proces pe rol cu ANI ce aşteaptă o sentinţă definitivă. E un subiect care l-a costat enorm în campanie, dar care a fost trecut cu vederea de România anti-PSD din dorinţa de a feri Palatul Cotroceni de un personaj ca Victor Ponta. Riscă domnul Iohannis să lase impresia că intervenţia sa de la CSM este şi una pro domo, legată de propriul proces cu ANI, interpretabilă drept presiune preventivă la adresa justiţiei? Bineînţeles că da. Puse cap la cap toate aceste suspiciuni se pot transforma într-o adevărată bombă cu ceas pentru noul preşedinte, la foarte scurt timp după învestirea sa în funcţie. Una care începe să ticăie repede dacă preşedintele n-o dezamorsează la timp…

COMUNICAT DE PRESĂ
(6 ianuarie 2015)
Ref.: Discursul Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, la ședința plenului Consiliului Superior al Magistraturii
Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a condus marţi, 6 ianuarie a.c., prima şedinţă din acest an a Consiliului Superior al Magistraturii. Vă prezentăm discursul susținut de șeful statului cu această ocazie:
„Stimată Doamnă Președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Stimate doamne, stimați domni, membri ai Consiliului Superior al Magistraturii,
Înainte de toate, vreau să vă spun, sigur, «La Mulţi Ani!» şi un an nou 2015 cu împliniri, cu sănătate şi cu realizări profesionale.
Este un moment special pentru mine, fiind prima ședință a Consiliului Superior al Magistraturii la care particip și pe care am onoarea să o prezidez. Sunt totodată bucuros să vă întâlnesc, acum, la începutul carierei mele prezidențiale, când beneficiez de multă simpatie și de mai puțină dezaprobare, deși sunt conștient că lucrurile se pot schimba uneori. Dar aici, între dumneavoastră, între magistrați, nivelul de neutralitate este mult mai ridicat chiar și la început, ceea ce îmi dă un sentiment de încredere.
Ședința dumneavoastră de astăzi este un moment de bilanț, dar și o adunare electivă în care vă alegeți colegii care vor conduce, pentru un an, Consiliul Superior al Magistraturii. Astfel, având în vedere scopurile întrunirii de astăzi, aș vrea să vă vorbesc despre viziunea mea asupra rolului și misiunii constituționale pe le aveți.
În șirul noțiunilor fundamentale pe care românii le-au redefinit după 1989, un loc aparte îl ocupă ideea de «justiție». Cu precădere însă în ultimii ani, românii au arătat că au înțeles că așezământul social al națiunii se sprijină în bună măsură pe justiție și că privilegiile de care se bucură se numesc drepturi, iar aceste drepturi trebuie apărate și respectate. Aceasta este, de fapt, demonstrația că oamenii onești și performanți din sistemul judiciar românesc au trezit în conștiința semenilor ideea de dreptate, un pas decisiv spre o democrație consolidată, pentru care merită cu prisosință să fie felicitați și încurajați.
Doamnelor și domnilor,
În calitate de președinte, este obligația mea constituțională să asigur Justiției cadrul normativ de funcționare, să apăr independența sistemului judiciar, să exprim așteptările, dar și să atrag atenția asupra unor probleme restante ori nerezolvate.
Sistemul de justiție nu este ceva abstract, ci este compus din oameni și trasăturile personale ale acestora, iar abilitățile lor sunt esențiale pentru buna funcționare a sistemului. De aceea, dintre toate mijloacele prin care se realizează consolidarea sistemului judiciar, promovarea unor judecători și procurori, pe criterii ce țin exclusiv de competență profesională, experiență managerială și integritate, reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente. În același timp, trebuie să știm că niciun cadru normativ și nicio garanție încredințată de o altă putere a statului nu pot asigura independența personală a unui magistrat, dacă acesta nu își însușește și nu aplică ideea de independență. Cu alte cuvinte, un magistrat este atât de independent cât alege el să fie. Este, însă, rolul și responsabilitatea mea să mă asigur că Justiția va beneficia de liderii potriviți, acolo unde numirile imi revin în competență. Mai departe însă, performanța de caz și de sistem este responsabilitatea exclusivă a acesteia.
Este de datoria mea să arăt, totodată, că instituțiile nu trebuie personalizate, identificate cu imaginea liderului de la un moment dat. Instituțiile nu „aparțin” conducătorilor. Doar așa ne putem feri de derapaje și manipulări, de situații periculoase și nedemocratice. Așadar, instituțiile trebuie consolidate și apărate în ansamblu, și aici mă refer la toate cele trei componente ale Ministerul Public: Parchetul general, DNA și DIICOT. De asemenea, din același punct de vedere al consolidării sistemului judiciar, opinez că, în perspectiva regândirii și modernizării arhitecturii instituționale a legilor siguranței naționale și a legii CSAT, este util să luăm în discuție dacă nu cumva între membrii CSAT ar trebui să se regăsească și procurorul general, nu o persoană anume, ci instituția procurorului general. De asemenea, cred că CSM, Înalta Curte și Parchetul General ar trebui să poată avea inițiativă legislativă pentru că reprezintă instituțiile de aplicare a legii, respectiv de guvernare a justiției.
Rolul meu constituțional de mediator mă obligă, totodată, să veghez la protejarea sistemului judiciar de orice ingerință din partea altor puteri ale statului sau a altor entități instituționale. Există linii roșii a căror traversare produce o periculoasă debalansare a echilibrului în stat, iar recalibrarea constituie un proces lung și dificil. Dumneavoastră știți cel mai bine că, inclusiv în accepțiunea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, magistratul trebuie să judece în baza probelor, nu în baza informațiilor, indiferent de unde ar veni acestea.
Un alt obiectiv pe care îl vom asuma împreună este garantarea integrității instituționale și funcționale a instituțiilor din sistemul judiciar. Aceasta este o chestiune ce ține de președinte întrucât orice tentativă de modificare a legislației în domeniul justiției trebuie sa treacă de promulgare.
Consider important de subliniat faptul că Justiția este una din cele trei puteri ale statului, nu o supraputere. Justiția trebuie exercitată cu demnitate, respect și sobrietate, nu etalată sub aspect de exotism mediatic. În același timp, Justiția se face cu respectarea tuturor drepturilor și libertăților civile, inclusiv a prezumției de nevinovăție și a dreptului la imagine. Din acest punct de vedere, este de dorit ca CSM-ul și Inspecția Judiciară să ia atitudine, potrivit atribuțiilor legale, la modul cel mai serios ori de câte ori apar scurgeri nepermise de informații în presă, din dosarele penale aflate în curs de instrumentare. De asemenea, este fundamental ca mijloacele de investigare să fie folosite în condiții de deplină concordanță cu Constituția și cu reglementările internaționale și doar sub controlul unui magistrat judecător. Astfel, este esențial ca magistrații judecători și procurori să exercite un control efectiv asupra proporționalității, legalității și utilității tuturor măsurilor procesuale. Aici nu e vorba de a apăra inculpații și faptele lor de ochii opiniei publice, ci de exercitarea cu decență a actului de justiție, de apărarea principiilor care stau la baza oricărei societăți democratice.
Așa cum am văzut cu toții, unii politicieni nu s-au ferit să atace independența justiției. Luând în considerare aceste antecedente, ca și misiunea dumneavoastră conferită de lege, de garant al independenței justiției, trebuie să dovediți în continuare că știți să apărați reputația, onoarea și independența colegilor și a sistemului în ansamblul său. Așadar, CSM trebuie să aibă reacții rapide și să sancționeze imediat orice atacuri, ingerințe, derapaje și imixtiuni în justiție, indiferent dacă este vorba despre demnitari de cel mai înalt rang sau despre, de exemplu, un consilier comunal.
Cred că este necesar, de asemenea, să sublinez că, atât în Constițutie, cât și în legile organice ale Justiției, scrie foarte clar că Justiția se înfăptuiește în numele legii. Adică, nu în numele vreunei divinități sau a vreunei persoane, entități ori stări de lucruri. De asemenea, atât în materie civilă, cât și penală, actul de justiție trebuie îndeplinit într-un termen rezonabil, în mod unitar și cu garantarea tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.
Fiecare din puterile statului, precum și fiecare actor instituțional trebuie să se limiteze la cadrul normativ care îi este trasat prin Constituție și prin legile statutare într-un stat laic și nu religios, civil și nu militar. Doar astfel România va demonstra că este o democrație consolidată și puternică. În fapt, toate acestea reprezintă o Românie a normalității.
Doamnelor și domnilor,
2015 este al optulea an în care România se află sub instrumentul instituit de Comisia Europeană, numit Mecanismul de Cooperare și Verificare. De-a lungul timpului, acesta nu a fost o sperietoare, ci un instrument util, rezultat din parteneriatul cu Uniunea Europeană. MCV-ul a generat un exemplu de bune practici la multe din elementele cheie pe justiție și sunt convins că experiența României va fi fructificată în viitor de alte state care vor adera la Uniunea Europeană.
Au fost opt ani în care sistemul judiciar din România a înregistrat progrese majore în consolidarea statului de drept, sub această «umbrelă« instituțională. În ultimii ani însă, rapoartele MCV au constatat progrese importante realizate de aproape toate instituțiile din justiție și, de aceea, cred că este timpul pentru o schimbare.
Stimați membri ai Consiliului Superior al Magistraturii,
Astăzi, aici, în fața dumneavoastră, declar cu responsabilitate că a venit momentul, la opt ani de la instituirea MCV-ului, ca România să fie evaluată cu obiectivitatea pe care o merită și să se constate că acele condiționalități, sub rezerva îndeplinirii cărora am devenit stat membru, au fost îndeplinite.
Așadar, cred că unul dintre obiectivele majore ale sistemului judiciar trebuie să fie ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, toate instituțiile din Justiție, dar și Parlamentul și puterea executivă trebuie să își dea concursul pentru ca, atunci când actualul CSM și actualul Parlament își termină mandatele, să putem bifa împreună această reușită. În încheiere, vreau să vă încurajez – judecători și procurori – să vă continuați munca de schimbare la față a României. Nu vă lăsați intimidați, nu vă lăsați pradă influențelor politice sau amenințărilor! Pentru că nu există altă șansă a acestei țări decât cu un stat de drept consolidat și cu o justiție independentă. Indiferent de natura și dificultatea obstacolelor, magistrații onești vor avea în mine un partener loial în depășirea oricăror piedici.
Vreau să fiți alături de mine, așa cum eu voi fi partenerul dumneavoastră instituțional. Să îmi fiți alături și să ne opunem împreună, din toate puterile, oricăror tentative de distorsionare a realităților și interacțiunilor specifice unui stat de drept, a unei lumi normale. Și nu mă aveți alături doar pe mine, ci și milioanele de cetățeni care au venit la vot, în noiembrie anul trecut. În final, urez succes candidaților înscriși în cursă și vă doresc tuturor multe împliniri profesionale și multă putere de muncă! Vă mulțumesc!”.
Departamentul de Comunicare Publică
06 Ianuarie 2015

http://prisacariu.ro/2015/01/06/pesedistul-mihalache-a-vorbit-despre-justitie-prin-gura-lui-iohannis/

Am asistat azi la un moment trist, aproape jalnic, al funcționării statului român: titularul funcției prezidențiale a citit papagalicește un text care, dacă ar fi fost rostit în campania electorală pentru prezidențiale, ar fi ținut acasă pe 16 noiembrie cîteva sute de mii, dacă nu peste un milion de români care au votat ca Iohannis să ajungă președinte.

Nu am nici un dubiu că acel text nu a fost scris de președintele Klaus Iohannis. Dar am o grămadă de dubii că președintele Iohannis înțelege de ce NU trebuia să citească acel text.


Din capul locului, o spun foarte clar: în discursul lui Klaus Iohannis de azi de la CSM se vede aroganța antidemocratică și ura perversă a lui Dan Mihalache împotriva sistemului de justiție.

Atunci cînd rostește pasajul referitor la justiție ca “superputere” care posedă “exotism mediatic” (“Consider important de subliniat faptul că Justiția este una din cele trei puteri ale statului, nu o supraputere. Justiția trebuie exercitată cu demnitate, respect și sobrietate, nu etalată sub aspect de exotism mediatic. În același timp, Justiția se face cu respectarea tuturor drepturilor și libertăților civile, inclusiv a prezumției de nevinovăție și a dreptului la imagine. Din acest punct de vedere, este de dorit ca CSM-ul și Inspecția Judiciară să ia atitudine, potrivit atribuțiilor legale, la modul cel mai serios ori de câte ori apar scurgeri nepermise de informații în presă, din dosarele penale aflate în curs de instrumentare. De asemenea, este fundamental ca mijloacele de investigare să fie folosite în condiții de deplină concordanță cu Constituția și cu reglementările internaționale și doar sub controlul unui magistrat judecător. Astfel, este esențial ca magistrații judecători și procurori să exercite un control efectiv asupra proporționalității, legalității și utilității tuturor măsurilor procesuale. Aici nu e vorba de a apăra inculpații și faptele lor de ochii opiniei publice, ci de exercitarea cu decență a actului de justiție, de apărarea principiilor care stau la baza oricărei societăți democratice“), prin gura președintelui Iohannis vorbește pesedistul Dan Mihalache. Care, în vara lui 2012, spunea așa: “Este nevoie de un examen critic în ceea ce priveşte funcţionarea acestor instituţii. Am sentimentul că s-a generalizat o falsă dezbatere în societate construindu-se un tabu al acestor instituţii – dacă vorbeşti despre ele, automat ori eşti corupt, ori nu vrei reforma justiţiei, ceea ce nu e-n regulă. Încă o dată spun: DNA, Agenţia Naţională de Integritate vor continua să funcţioneze, în ciuda ţipetelor doamnei Macovei, de pe toate culoarele. Dar asta nu înseamnă că anumite corecţii nu vor trebui operate” (sursa).

Pe 27 noiembrie 2014, cînd dan Mihalache era numai un zvon în cancelaria lui Klaus Iohannis, scriam așa: “Dar tocmai cel care, după toate informațiile, va întoarce ceasul în fiecare zi la Cotroceni este dereglat și are niște rotițe sărite. Dan Mihalache, prezumtivul șef al Administrației prezidențiale, este o cheiță de ceas sovietic strunjită de ceasornicarii Ion Iliescu și Adrian Năstase. Cît a stat la încheieturile celor doi comuniști (criptocomunistul de lemn Iliescu și neocomunistul caviar Năstase), cheița de ceas Mihalache a împrumutat pînă a învățat pe de rost  ritmul pulsului subiectiv, arogant și colhoznic al celor care l-au întors în fiecare zi. Nici urmă, în isteriile mecanic disfuncționale ale lui Mihalache, de echilibrul nemțesc și neutru pe care Iohannis pretinde că se bazează. Cu Mihalache la Cotroceni, poate că Administrația Prezidențială va merge ceas, dar va fi un ceas care va arăta ora Moscovei, cu 60 de minute mai spre est. Asta cînd secundarul nu se va roti bezmetic cu viteza sunetului ascuțit cu care zbiară Mihalache sau nu se va opri, pur și simplu, cînd aceluiași Mihalache i se vor bloca rotițele în fața provocărilor unei altfel de Românii promise de Iohannis” (sursa).

Iar la numai două zile după  turul al doilea al prezidențialelor, îmi permiteam să-l sfătuiesc pe președintele ales să nu piardă votul din 16 noiembrie: “Aveți responsabilitatea, domnule președinte Iohannis, să luptați pentru Justiție, pentru transparență, pentru eficiența cheltuirii bugetului, pentru creșterea nivelului de trai” (sursa).

Azi, însă, la CSM, am văzut un ventriloc: pe Dan Mihalache. Care, prin păpușa Klaus Iohannis, președintele României, debita enormități sovietice.

Iohannis aruncă idei ambigue de restaurare a sistemului corupt
http://www.stareapresei.ro/iohannis-arunca-idei-ambigue-de-restaurare-sistemului-corupt-45585.html
&
http://otelmusetel.blogspot.ro/2015/01/iohannis-arunca-idei-ambigue-de.html

Iohannis a ieşit public cu primul său discurs oficial de preşedinte al statului, creînd confuzie prin spusele sale ambigue, ezitante şi interpretabile.
Este genul de discurs foarte periculos, din care se poate înţelege orice. Şi de bine, şi de rău. Fiecare actor important instituţional vizat poate pricepe aceste declaraţii oricum, în funcţie de interesele diriguitorilor săi.
Prezenţa procurorului general în CSAT
”Între membrii CSAT ar trebui să se regăsească şi Procurorul General”, a spus preşedintele Klaus Iohannis, precizând că acest lucru ar putea să fie făcut în perspectiva consolidării sistemului judiciar.
Este o mare eroare, în cel mai bun caz. Un magistrat, cu atât mai mult şeful magistraţilor, nu are ce căuta în Consiliul Superior de Apărare al Ţării. Prezenţa procurorului general în CSAT ar fi un semnal dramatic de politizare a actului de justiţie.
Ridicarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare
„(…) a venit momentul ca România să fie evaluată cu obiectivitatea pe care o merită şi să se constate că acele obligativităţi au fost îndeplinite. Unul din obiectivele majore al sistemului judiciar trebuie să fie ridicarea MCV. Executivul, Parlamentul şi sistemul judiciar trebuie să-şi dea mâna, pentru ca până la finalul mandatului noii conduceri a CSM să fie atins acest obiectiv„, a afirmatKlaus Iohannis.
Avem nevoie de Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Iohannis a vorbit ca şi cum în ultimii 15 ani în România, în Justiţie, totul ar fi mers perfect şi suntem la un pas de ridicarea MCV, pentru că acesta ar fi deja un instrument de monitorizare inutil.
Este simptomatic faptul că Iohannis cere ca Executivul, Parlamentul şi sistemul judiciar să-şi dea mâna. Executivul ştim cine îl conduce, Parlamentul e dominat de corupţi încolţiţi de DNA, deci în ce fel să-şi dea mâna?
Aceasta este o viziune ipocrită asupra realităţii din România. MCV trebuie să continue să existe de acum încolo mulţi ani buni.
Magistraţii trebuie pedepsiţi pentru scurgerile de informaţii către presă
„(…) CSM-ul și Inspecția Judiciară să ia atitudine, potrivit atribuțiilor legale, la modul cel mai serios, ori de câte ori apar scurgeri nepermise de informații în presă, din dosarele penale aflate în curs de instrumentare„, a atras atenţia Klaus Iohannis.
Este demn de atras atenţia asupra cuvântului „nepermis”. Dacă Iohannis spunea „nelegal”, era perfect. Există informaţii pe care procurorul de caz decide că este nelegal să le dea publicităţii în cursul anchetei.
Iohannis spune „nepermis”, creând ambiguitate. Să trecem acum peste acest cuvânt şi să ne referim la contextualizare.
Faptul că magistraţii trebuie să fie pedepsiţi pentru scurgerile de informaţii nepermise (a se înţelege nelegale) în presă este un lucru normal pentru magistraţi.
Toate informaţiile ce ajung acum din dosare pe Legea Română, de la procurori, ajung legal, nu nepermis (a se citi nelegal). Pe de altă parte, există alte informaţii ce ajung în presă şi, aşa cum este treaba Justiţiei să nu dea presei informaţiile care e ilegal (nu nepermis) să ajungă în presă, este treaba presei să obţină pe surse, prin metode specifice jurnalismului de investigaţie, astfel de informaţii, fapt care este perfect legal în România din punct de vedere jurnalistic şi este corect astfel.
Sugestia este însă pe linia de gândire a senatorului PSD Şerban Nicolae, care a iniţiat un proiect de lege de eliminare a tuturor acestor informaţii de la cunoaşterea lor publică, astfel încât ce fac procurorii să devină secret, pentru că ar fi, pasămite, ilegal ca parchetele să facă public informaţii din dosarele instrumentate.
Iarăşi, declaraţia lui Klaus Iohannis este ambiguă şi astfel periculoasă. Interpretabilă.
Justiţia este una dintre cele trei puteri din stat, nu o supraputere
„Consider important de subliniat faptul că Justiţia este una din cele trei puteri ale statului, nu o supraputere„, a spus Iohannis.
Klaus Iohannis este ambiguu iar şi sugerează parcă faptul că Justiţia s-ar comporta în România ca o supraputere în stat. Anume în ce direcţie se manifestă Justiţia la noi ca o supraputere?
„Justitia trebuie exercitată cu demnitate, respect şi sobrietate, nu etalată sub aspect de exotism mediatic.”
Aha! Deci până acum a fost exercitată fără demnitate, respect şi sobrietate, etalată cu exotism mediatic. Va să zică, presa îl deranjează pe Iohannis!
„În acelaşi timp, Justiţia se face cu respectarea tuturor drepturilor şi libertăţilor civile, inclusiv a prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului la imagine.”
Adică, una peste alta, implicit, nu explicit, dacă presa a reliefat cu „exotism mediatic” reţinerea unuia ca Viorel Hrebenciuc, de exemplu, nu i-a respectat acestuia prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la imagine, nu aşa? Şi în fine… ne întoarcem aici la „scurgerile nepermise” de informaţii din dosare în presă.
Pas cu pas, ne întoarcem aşadar la un status quo al statului mafiot, în care dosarele „jmecherilor mari” sunt sotto voce, palmate bine. Aceasta este direcţia în care se pare că merge discursul lui Iohannis şi este foarte grav.
Două bile albe
Există şi aşa ceva în discursul noului preşedinte. De exemplu, Iohannis arată că…
„CSM trebuie să aibă reacţii rapide şi să sancţioneze imediat orice atacuri, ingerinţe, derapaje şi imixtiuni în Justiţie, indiferent dacă este vorba despre demnitari de cel mai înalt rang sau despre, de exemplu, un consilier comunal”
, iar mai apoi face un apel „băsist”, ca să zicem aşa, către magistraţi:
„Nu vă lăsaţi intimidaţi, nu vă lăsaţi pradă influenţelor politice sau ameninţărilor, pentru că nu există altă şansă a acestei ţări decât un stat de drept consolidat şi cu o justiţie independentă. Indiferent de natura şi dificultatea obstacolelor, magistraţii oneşti vor avea în mine un partener loial în depăşirea oricăror piedici.”
Aceste două sau trei fraze spuse de Klaus Iohannis intră în contradicţie dramatică cu celelalte ziceri. Ele sunt, ca să zicem aşa, „băsiste”, adică în trendul imprimat statului de drept şi independenţei Justiţie de Traian Băsescu, în timp ce primele trei declaraţii citate de noi la începutul acestui articol pot fi interpretate contra statului de drept la modul ambiguu, iar a patra ca de-a dreptul criminală.
Nouă ne miroase în acest discurs a Dan Mihalache.

Antena 3, aliată cu Iohannis împotriva „băsiştilor”. Cu Şerban Nicolae în studiou!
http://www.reportervirtual.ro/2015/01/antena-3-aliata-cu-iohannis-impotriva-basistilor-cu-serban-nicolae-in-studiou.html
&
http://pateticodamnati.blogspot.ro/2015/01/antena-3-aliata-cu-iohannis-impotriva.html

Nu se putea moment mai prost ales de preşedintele Klaus Iohannis pentru a ataca presa independentă şi justiţia „supraputere”! Intervenţiile sale de la CSM au fost făcute chiar în ziua în care Curtea de Apel Bucureşti decidea posibila eliberare din închisoare a lui Dan Voiculescu, mogulul Antenei 3. Este aceeaşi televiziune cu cea care a atacat constant justiţia, DNA, statul de drept, magistraţi, presa independentă. Iar televiziunea lui Voiculescu atât a aşteptat! A devenit peste noapte avocata noului preşedinte, din câte se pare urmare a sfaturilor trimise din puşcărie de Dan Voiculescu.
Astfel, Antena 3 s-a transformat din instrument de linşaj mediatic anti-Iohannis (vezi atacurile din campanie cu trafic de copii, afaceri imobiliare şi religia neortodoxă) în apărător al preşedintelui în lupta cu …băsiştii! În încercarea de a transmite justiţiei mesajul că ea e de partea lui Iohannis, Antena 3 a sărit la gâtul celor care şi-au permis să critice erorile actualului preşedinte. Unul dintre cei vizaţi este Dan Tăpălagă, de la Hotnews.
Într-o ştire difuzată azi („Jurnaliştii băsişti sar la gâtul lui Iohannis”), Antena 3 a făcut o asociere forţată între un mesaj al Elenei Udrea, critic cu Klaus Iohannis, şi un comentariu al lui Dan Tăpălagă în care acesta taxa câteva intervenţii publice nefericite ale preşedintelui în materie de independenţa justiţiei. Colac peste pupăză, în studioul ştirilor Antenei 3 se afla în acel moment nimeni altul decât senatorul PSD Şerban Nicolae (foto dreapta sus), cel care a iniţiat o lege care îi face culpabili penal pe ziariştii ce publică informaţii din dosarele penale! Altă coincidenţă nefericită, azi, la CSM, Iohannis s-a plâns de „scurgerile” de informaţii în presă exact în sensul dorit de senatorul pesedist aflat la Antena 3!
Iohannis Antena 3
Mişcarea manipulatorie a Antenei 3 avea rolul să-i pună în aceeaşi barcă pe Udrea şi Tăpălagă astfel încât mesajul televiziunii să fie următorul: uitaţi, Udrea, Tăpălagă, băsiştii îl atacă pe Iohannis, noi îl apărăm! În realitate, cei doi se află în conflict deschis de multă vreme, iar Dan Tăpălagă a tras din toate unghiurile în Elena Udrea (şi chiar în Traian Băsescu) în ultima vreme.

Dar Antena 3 ştie că imaginea Elenei Udrea este puternic afectată de ultimele scandaluri din campanie şi atunci încearcă să-i „contamineze” şi pe acei jurnalişti independenţi care îşi permit să fie critici cu actualul preşedinte. Prin aceasta, Antena 3 vrea să intre în graţiile lui Klaus Iohannis în speranţa că acesta nu va deranja cu nimic arsenalul mediatico-avocăţesc pus în mişcare de Dan Voiculescu pentru eliberarea sa din puşcărie. Totodată, o astfel de atitudine propagandistă e în măsură să creeze o falie tot mai mare între actualul preşedinte şi presa liberă de moguli, ceea ce nu poate fi decât pe placul Antenei 3.
Jocul Antenei 3 nu este o întâmplare. Şi principalii lideri ai PNL s-au înfiinţat după alegeri în studioul televiziunii lui Dan Voiculescu. Alina Gorghiu şi Ludovic Orban au asistat impasibili chiar la un linşaj în direct la adresa jurnalistilot independenţi şi a fostului preşedinte Traian Băsescu. Şi atunci, scenariul a fost acelaşi ca azi: băsiştii sunt împotriva lui Iohannis, Antena 3 e de partea sa.
Puteţi urmări ştirea video de la Antena 3, AICI