Diavolul Tismăneanu a intrat în fibrilație

...scrie non stop pe tema Bjoza, vreo cinci articole până acum. Cel mai recent, postat acu vreo două ore, e dedicat lu frate-miu, Dorin Tudoran si Pactrick Andre de Hillerin...tare bun articolul demonului ăsta, se dă singur în vileag. Mă întreb dacă o face dinandins sau doar este extrem de prostan, practic cel mai prostălau dintre toții cei care se dau evrei (el nu este evreu pe bune, n-are nicio treabă cu ceea ce definește major evreitatea, racordul cu Doamne-Doamne, Yahve la ei)...
cel mai tare cred că l-a ofticat pasajul ăsta din proza lu frate-miu: "Dar ce-ar fi lumea fără diavol, chiar şi cu şase picioare, ca păduchele tasmanian, etern “linşatul” Tismăneanu?
Bref: Eram pe o canapea confortabilă de piele, albastră, vântul vuia dinspre lac dar înauntru era cald şi bine, mai ales cu un Chivas Regal în faţă. Îl abordez frontal pe interlocutorul meu: “Asocierea cu intelectuali profitori ai tuturor regimurilor, başca cu legături nelămurite cu KGB-ul, şi aici îl amintesc şi pe Pacepa, ar putea să vă compromită iremediabil mandatul, în timp.” “La cine vă referiţi, mai exact?”, zice omul cu alură de milionar din faţa mea, dar puţin încordat de un referendum ce sta să vină. “La Tismăneanu, în mod special”. Şi a urmat cel mai elocvent gest de dezgust pe care l-am văzut la cineva, odată cu rostirea numelui lui, pe silabe, cu scârbă nedisimulată: “Tis-mă-nea-nu…” Mai lipsea o flegmă. Acesta este omul."
______
..."omul" avea pol and sharck, o fi milionar habar n-am, dar uischiul era de vis. mișto gagiul, i-am zis și io câte ceva despre gașca GDS, rezulta foarte clar că-s de folos exact precum nevoia de integrame la bordel...ceva curve din bordelul de pe Calea Victoriei i-au fost de folos, i-a plătit la bucată, cum se plătesc curvele de obicei. mai ales curvele care te-au și scuipat din când în când, gen Mihăieș, astea se gudură cel mai concupiscent, când vine vorba de biștari...în rest a mers totuși, liniar, pe tema Basarabia, deși proiectul Reîntregirii era clar că nu are șanse așa curând, cum speram noi...Cel mai feroce și mai turbat pe tema Basarabia, în stil rusesc clasic a fost tot Tismăneanu. El și Gașca s-au străduit din răsputeri să nu li se acorde Steaua României eroilor basarabeni ce au zăcut 13 și 15 ani în temnițele rusoilor de la Tiraspol. Tot așa cum rage obscen acum pe tema decorării unui alt erou al României, întemnițat tot de rusoii bolșevici din haita lui Tismenenski senior. Am convingerea că se va dovedi la un moment dat calitatea de agent moscovit al pseudo americanului ăsta, și pseudo evreu pe deasupra. Folosește cu cinism orice acoperire, doar doar nu se vede steagul sub care activează de o viață. De fapt din generație în generație toți ai săi au servit același steag...roșu bolșevic...
acum, cu mare interes, să-l citim, că bine mai zice păduchele rusoi...
________
"Bucuria de a linșa: Un abis pestilențial
Autorul teoriei dublului monopol, aceasta music to the years pentru toti antisemitii trecuti, prezenti si viitori, fostul disident anticomunist si consilier al partidului lui Dan Voiculescu, Dorin Tudoran, este, după mine un campion al discursului urii. Spun asta cu estetică admiratie pentru pamfletarul de gigantică respiratie care resuscită insalubrul stil săptămanist ilustrat, cum se stie, cu inegalabilă măiestrie de către Eugen Barbu. Gratie d-lui Tudoran, subterana triumfă in scrisul politic romanesc al acestor ultimi ani. Nu-i nicio mirare ca un “camarad” precum Victor Roncea, agentul de PR al lui Larry Watts si al fostului sef al Securitatii, Iulian Vlad, saluta pozitia recenta a d-lui Tudoran cu nedisimulat respect:” Păduchele Tismăneanu a ratat saltul în blana ciobănescului german Iohannis.” Banuiesc ca fostul disident anticomunist se simte flatat…
http://roncea.ro/…/paduchele-tismaneanu-a-ratat-saltul-in-…/
Un citat din antologicul pamflet “Adjectivita epidemica”: “Granița dintre adevăr și ficțiune a devenit atât de poroasă în textele propagandistice ale lui Vladimir Tismăneanu încât, deseori, nici autorul lor nu mai știe exact unde se află. Busola lui ghicește orice, în afara punctelor cardinale. Minte, slugărește, manipulează, uită azi al cui hagiograf a fost ieri și, speriat că ar putea fi privat de acces la vârful viitoarei piramide politice, își înlocuiește limba de catifea cu una de glaspapir, doar-doar va băga frica în nesimțitori. Considerând că a făcut definitiv pasul de la o aspirantură oricum eșuată (portofoliu de Lingău al lui Ceaușescu) la condiția de om liber, în urmă cu aproape trei decenii l-am adoptat ca pe un frate mai mic, drag, sclipitor, de o curiozitate intelectuală excepțională.”
Ca fost amic al lui Adrian Paunescu, dl Tudoran stie cum stă treaba cu “Lingăii lui Ceausescu”. Limbajul d-lui Tudoran face productiile unui Iulian Capsali, dedicate aceluiasi monstru moral numit VT, să apară drept expresii ale pudorii. In plus, dl Tudoran ne spune cum l-a facut el om pe acest individ ingrat prezentandu-i pe prietenii sai Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Octavian Paler, Ana Blandiana, N. Manolescu etc Eu, in schimb, i l-am bagat pe gat si in casă pe George Voicu (amicul apropiat al amicilor sai apropiati de azi Radu Ioanid, M. Shafir etc) Este adevărul curat.
Cum este adevarat ca relatiile mele cu George Voicu s-au incheiat in primavara anului 2000 cand am scris un articol, trimis revistei “Les Temps Modernes” (refuzat de Claude Lanzmann, publicat apoi intr-un dosar a acelei controverse intocmit de Mihnea Berindei in “Esprit”) in care mă delimitam de “lista lui Voicu”, unde eu eram la loc de cinste printre “cei buni”, alaturi de Radu Ioanid, Mircea Iorgulescu si Norman Manea, iar el, Dorin Tudoran era la “cei răi”, alaturi de N. Manolescu, Monica Lovinescu si, indeosebi, Gabriel Liiceanu. O adăugire: un lunch, in 1985, la New York si o intalnire cu doamna Midge Decter, presedinta, pe atunci, a lui Committee for the Free World, sotia lui Norman Podhoretz, editorul extrem de influentului mensual “Commentary”. VT il prezintă pe DT, poeme de DT apar după putin timp in “Partisan Review”. Cat pot de sincer, m-am bucurat să pot ajuta. Dorin Tudoran este un admirabil poet. Folosesc timpul prezent. Este si un exceptional eseist. “Frig sau frica” ramane un text esential al gandirii disidente a Europei de Est.
Mult mai granulos, scremut, acru, chiar chinuit stilistic, dar nu mai putin insufletit de nobilul sentiment al datoriei de a linsa este prolificul autor de carti, studii stiintifice, contributii la dezbaterile de idei, favoritul lui Crin Antonescu (ieri), al lui Victor Ponta (azi), al lui XYZ (maine), omul care lupta impotriva “sinecuristilor” de pe pozitia de membru (desemnat de PNL si reconfirmat de PSD) in CNA, fostul director al Muzeului Literaturii Romane (numit fara nicio interventie a cuiva la primarul din epoca, Adriean Videanu, strict pe baza de merite!), dl Radu Calin Cristea. Scrie acesta pe blogul “Certocratia” al fostului disident anticomunist si consilier PUR, Dorin Tudoran:
“VT cade strivit de muntele de adjective pe care le produce, spasmodic, ca gilgiitul unui vulcan noroios. Am arhivat, din epoca lui “Homo Sovieticus”, un lung lexicon de sinistre insanitati produse de VT. Pot intelege ca scrisul il elibereaza de “fantasmele trecutului”. Ma tem sa constat ca fantasmele cu pricina sunt nemuritoare. VT este definitia de dictionar a resentimentarului. Capacitatea lui de a uri reprezinta un spectacol in sine. Marturisesc ca n-am mai intilnit-o la nimeni la o asemenea dimensiune. Cred, pentru a simplifica acest caz trist, ca VT ar avea cu adevarat nevoie de prieteni. Acum. Nu sarjez, nu ironizez, incerc doar sa inteleg de ce, pe de o parte, este asumat de un grup de intelectuali respectabili, pe de alta parte acelasi grup il lasa sa se afunde in acest ridicol imund. E undeva o defectiune pe care n-o pricep. Intr-un recent text delirant de care nu poti sa nu rizi cu cearcane VT isi imagineaza siropos cum ar fi evoluat daca ar fi ramas in Romania si dupa 1981. Scrii ca pentru VT “portofoliul de Lingau al lui Ceausescu” ar fi fost o”aspirantura oricum esuata”. Crezi? Ma indoiesc. E suficient sa urmaresti in evolutia textelor sale ceea ce VT numea intr-un loc “Elefantiazisul servilismului”. E acolo o progresie foarte nelinistitoare. E un crescendo al cultului personalitatii care nu pot sa cred ca ar fi fost urmat de intilniri serafice cu unii din prietenii sai de astazi. Dupa cum mi-e jena sa-mi inchipui ca VT ar fi devenit vreodata, asa cum ii place sa creada, un dizident anticomunist. Pentru asta iti trebuie caracter.”
http://www.dorintudoran.com/adjectivita-epitetica/
Cel mai jos in acest abis pestilential se situeaza un individ cu nume aristocratic si maniere de birjar. Minte de-ngheata apele (n-am afirmat in viata mea ca dl Bjoza ar fi fost “exterminator de evrei”, “un criminal” etc, este o calomnie infecta), bate campii fara urmă de gratie (Doru Buscu, nu te sperie atata gaunosenie? Nu te ingretoseaza compararea mea cu Seghei Mizil, o tema oricum plagiată pe urmele altui ipochimen, Bogdan Duca?), afirmă ca fostii detinuti n-ar fi colaborat la Raportul Final (Ticu Dumitrescu a fost membru al Comisiei, sectiunea despre victime a fost scrisă de fostul detinut politic, dl Gh. Boldur-Latescu, din Comisie au facut parte si domnii Alexandru Zub si Radu Filipescu, ambii fosti detinuti politici), Mihail Neamtu a plecat de la IICCMER in 2011, director stiintific a fost istoricul Cristian Vasile (a demisionat, impreună cu intreaga conducere, in mai 2012, in semn de protest fata de demiterea, de către Ponta a lui Ioan Stanomir si “eliberarea” mea din functie:
“Foștii deținuți politici din timpul regimului la a cărui violentă și nedemocratică instaurare a contribuit familia Tismăneanu ar fi vorbit cu șeful comisiei prezidențiale care lucra la raportul asupra comunismului, ar fi avut multe de povestit, dar atragerea lor într-un real proces al comunismului ar fi dăunat aurei științifice ce plutește în jurul marii mistificări băsesciene. Octav Bjoza s-a născut în 1938. Și, totuși, este acuzat de către Tismăneanu și de către marele Mircea Marian că ar fi legionar. Îl și văd defilând, la doar câteva luni, în cămașă verde și cântând imnurile Legiunii, cu mâna dreaptă ridicată. Dar nu, este legionar pentru că într-o apariție publică din 2009, când era deja președinte al AFDPR, a participat la o comemorare a legionarilor morți în închisoarile comuniste și a declarat că a avut ce învăța de la aceștia. Ei bine, e un motiv numai bun pentru ca Vladimir Tismăneanu să scrie nu mai puțin de trei articole (deocamdată) despre greșeala impardonabilă a Președintelui României de a-l decora pe acest “criminal”. Și, evident, de a cere demisia consilierului Andrei Muraru, care ar fi propus această nepermisă decorare. Nu-mi place Iohannis și cu atât mai puțin îmi plac legionarii. Cei care se întâmplă să mă citiți de ceva mai multă vreme știți asta. Dar cu atât mai puțin îmi plac trollii bătrâni, înfometați după atenția publicului. Căci Vladimir Tismăneanu asta este: un troll de net, un cerșetor de atenție, o prostituată intelectuală care trăiește din like-uri și share-uri. Pe vremea când Vladimir Tismăneanu conducea Consiliul Științific al IICMER și deconta telefoane și cazări fabuloase, director științific al aceluiași institut era Mihail Neamțu. Un puțoi supra-evaluat care comisese texte pro-legionare de mii de ori mai crunte decât declarația celui care, ca președinte AFDPR, îi omagia în egală măsură pe toți camarazii săi de suferință. Și, totuși, Tismăneanu, urmașul și beneficiarul direct al comnunismului impus cu șenilele și țeava T-3834-ului sovietic nu avea probleme în a conviețui alături de micul pupincurist academic, dar are acum, când președintele României a făcut un gest de reparatorie normalitate. A face din Octav Bjoza un exterminator de evrei, un dușman al democrației și un criminal nu denotă decât micimea sufletească a unui așa-zis guru anti-comunist care vrea să se răzbune, de fapt, pe cel care i-a succedat la conducerea IICMER. În definitiv, Vladimir Tismăneanu nu este decât un Serghei Mizil cu ceva mai multă școală și fără tatuaje. E tot ce-i deosebește. Altfel, sunt cam același tip de lepră crescută în Primăverii, doar că au ales drumuri diferite pentru disidență. Mi-e scârbă.”
Dejectiile de mai sus sunt imbratisate imediat pe varii bloguri specializate in patetisme etnocentrice. Iata un exemplu din multe altele:
“Vladimir Tismaneanu, demn urmas al lui Leonid Tisminețki si al Herminei Marcusohn, nu se potoleste si insista pe subiectul totalmente inventat al decorarii antisemitului legionar Bjoza de catre presedintele Iohannis. Nu analizez textul din scarba, nici link la contributors nu primeste, am doar o remarca de bun simt. Cat umor tragic are afacerea aceasta, posibila de altfel doar in Romania : urmasii evreilor stalinisti veniti pe tancurile rusesti in 1944 o fac pe moralistii natiunii in fata supravietuitorilor inchisorilor in care i-au aruncat. Cate mii de victime, destine si familii distruse, nenorociri si zeci de mii de ani de inchisoare incap in mizeria morala pe care inca o mai propavaduiesc oamenii acestia ?”
http://politicata.wordpress.com/…/de-ce-ar-trebui-sa-ceara…/
Da, Patrick, si mie. Mi-e scârbă de josnicia in care va complaceți, de penuria, chiar abulia voastra morală, de incultura voastră istorică, de incapacitatea de a ințelege ce-a fost secolul XX si de ce nu e bine să ne jucăm cu focul cand vine vorba de totalitarisme. Dintre toate animalele, cel mai tare mi-e scârbă de rinoceri.
http://www.pah.ro/trollul-de-net-la-batranete-azi-vladimir…/