Scrisoare deschisă către președintele României Nu vă lăsați înconjurat, domnule Klaus Iohannis!

În data de 25 februarie 2014, când puțini vă creditau politic, în contextul diferendului declanșat în USL de nominalizarea dumneavoastră de către PNL pentru funcțiile de ministru de interne și de vicepremier în guvernul condus de premierul Victor Ponta, am prezentat în Plenul Senatului o declarație politică intitulată „A venit vremea teutonilor!”.

În esență, în această declarație am încercat să arăt motivele pentru care premierul Ponta și ciracii săi nu au vrut, sub nicio formă și cu niciun preț, să dea undă verde la vârful arcului guvernamental unui politician serios, competent și performant (cu studii la zi, cu doctorat, cu carieră universitară și cu experiență administrativă), care a dovedit o anumită alură și anvergură politică, comparativ cu vicepremierii necalificați și caricaturali promovați și agreați de șeful Guvernului: Liviu Dragnea (PSD), Gabriel Oprea (UNPR) și Daniel Constantin (PC). Am conchis atunci că dumneavoastră puteați să încurcați serios amalgamul de extracție fesenistă din jurul premierului Ponta, precum și să devoalați impostura și puseurile de inspirație ceaușistă ale șefului Guvernului, care aspira deja la prima funcție în stat (puseuri pe care le-am prezentat pe larg în declarațiile politice intitulate „Neoceaușismul premierului Ponta”, „De la revoluționarul la contrarevoluționarul Ponta”, „De la Grupul de la Cluj la Grupul pentru Gherla”).


Am încheiat declarația politică respectivă cu următorul pasaj: „Nu o să spun că primarul german al Sibiului este un om providențial pentru guvernarea României. Dar cred că domnul Klaus Iohannis poate reprezenta un impuls și un reper pentru multașteptata primenire, calificare și eficientizare a clasei politice autohtone. Cred și că afinitatea sa cu spațiul germanic, îndeosebi cu Germania, care a devenit principalul motor economic, contributor financiar și lider politic al Uniunii Europene, poate fi de bun augur pentru evoluția viitoare a României, începând cu accederea în spațiul Schengen. Nu în ultimul rând, în jurul lui Klaus Iohannis, care, să nu uităm, a câștigat patru mandate de primar într-un oraș cu 98% populație de naționalitate română, s-ar putea crea un nou curent politic și chiar s-ar putea structura o nouă forță politică, care să servească interesele românilor și ale României. De aceea, cred că a venit vremea teutonilor în politica românească. Adică a unor oameni politici care să poarte armurile grele ale competenței, experienței, decenței, rigorii și responsabilității.”


Câștigarea alegerilor prezidențiale și înfrângerea zdrobitoare a contracandidatului PSD Victor Ponta mi-au confirmat în parte supozițiile și speranțele în dumneavoastră. Românii așteaptă acum primele semne de concretizare a angajamentelor dumneavoastră privind edificarea unei Românii normale, a unei Românii a lucrului bine făcut. Alegerea echipei de consilieri prezidențiali, recte a principalilor dumneavoastră colaboratori, constituie un prim semn în acest sens. Din păcate însă, imediat după anunțarea numelui lor, unii dintre consilierii desemnați, au stârnit contestări mai mult sau mai puțin virulente în massmedia și pe rețelele de socializare, ca, de exemplu, Dan Mihalache, șeful cancelariei prezidențiale, acuzat de oportunism și de traseism politic, și Cosmin Marinescu, consilierul pe probleme economice, acuzat de sinecuri politice și de plagiat.

Fiul unui securist torționar, școlit de KGB, menținut la Cotroceni

A creat stupefacție menținerea de către dumneavoastră la Palatul Cotroceni, în funcția de șef al Cancelariei Ordinelor, a consilierului Gheorghe Angelescu, care a fost numit în această funcție de către fostul președinte Ion Iliescu și a fost menținut de ex-președintele Traian Băsescu pe parcursul celor două mandate ale sale. Fost inginer la IMGB, Gheorghe Angelescu a făcut carieră politică în PDSR, deținând funcțiile de ministru al Tineretului și Sportului în guvernul Văcăroiu, consilier al fostului prim ministru Nicolae Văcăroiu și șef al Departamentului Organizare al PDSR. Ce este mai grav, tatăl lui Gheorghe Angelescu, Vasile Angelescu, a fost un cunoscut și temut ofițer de Securitate, școlit de KGB la Moscova în anii ’50, care și-a început cariera ca torționar la Canal, unde s-a ocupat inclusiv de sașii si șvabii deportați, iar ulterior a devenit un apropiat ai foștilor șefi ai Direcției de Informații Externe (DIE), generalii Ioan Mihai Pacepa și Nicolae Doicaru, care i-au încredințat funcții de conducere în Brigada U (unitate specială, foarte secretă, denumită și Fantome).


Conform dezvăluirilor făcute de fostul colonel SIE Cornel Nemetzi în cartea sa „Ultimul curier ilegal” (tipărită în 2013, la editura Marist), în paginile 351-367, Vasile Angelescu a fost agreat de consilierii sovietici și a lucrat mult timp pe spațiul germanic (Republica Federală Germania și Austria), sub conducerea directă a lui Pacepa. Unul din marile sale succese în perioada respectivă a fost organizarea răpirii de la Viena în 1958 a disidentului anticomunist Traian Puiu și aducerea sa în România. Angelescu a activat în cadrul Grupului Z al DIE, care își avea sediul în Berlinul de Est și se ocupa, în colaborare cu formațiunile similare ale serviciilor comuniste frățești și sub coordonarea sovieticilor, de răpirea și lichidarea anticomuniștilor din întreaga Europă de Vest. Drept recompensă pentru serviciile aduse, generalul Pacepa l-a trimis la Viena (cu nume fals și sub acoperirea de funcționar al Agenției Economice Române), unde a activat timp de 9 ani, având ca misiune principală „Operațiunea M” (Moștenirea), care consta în convingerea emigranților români din diaspora (mulți de naționalitate germană) să-și lase moștenire prin testament toate bunurile rudelor rămase în țară, care primeau însă doar o mică parte din valoarea acestora și numai în lei.


În anul 1980, după fuga generalului Pacepa, Vasile Angelescu a fost trecut în rezervă, cu gradul de colonel, întrucât contraspionajul românesc l-a suspectat că ar fi fost și agent al GPU (serviciul de spionaj al KGB). După evenimentele din decembrie 1989, colonelul Angelescu a fost reactivat, a fost avansat general-maior și numit șef al unității Fantome din SIE, unde l-a avut locțiitor pe colonelul Cornel Biriș, ofițerul care l-a racolat și instruit pe actualul premier Victor Ponta în SIE. Potrivit lui Cornel Nemetzi, după ce fiul său a fost numit ministru al Tineretului și Sportului în Guvernul Văcăroiu, în urma alegerilor parlamentare și prezidențiale din 1992, generalul Angelescu a afirmat că a meritat această demnitate deoarece el ar fi finanțat campania electorală a președintelui Ion Iliescu, iar fiul său ar fi făcut parte dintr-o echipă de șoc care rupea afișele electorale ale opoziției, punându-si astfel viața și libertatea în pericol. Generalul Angelescu s-a mai lăudat că fiul său va deține funcții și sub alte guvernări, indiferent de coloratura lor politică, fapt care s-a împlinit având în vedere că a rămas consilier la Cotroceni sub toate guvernările și sub toți președinții din 2000 până în prezent.


Dacă promovarea lui Gheorghe Angelescu de către fostul președinte Ion Iliescu este explicabilă, este de neînțeles menținerea sa în funcția de consilier prezidențial de către ex-președintele Traian Băsescu, care a fost artizanul principal al raportului de condamnare al comunismului din 2006. Mai ales că Gheorghe Angelescu a fost și autorul unor gafe impardonabile, cum a fost decorarea în 2010 a unuia din ultimii miniștri de interne ai lui Ceaușescu, Gheorghe Homoștean, cunoscut pentru implicare în acțiuni represive, ca operațiunea „Autobuzul”. Să-l fi șantajat generalul Angelescu pe Traian Băsescu în legătură cu colaborarea sa cu DIE? Ori o fi intervenit generalul Pacepa, aflat în grațiile aliaților noștri americani, pentru fiul fostului său subaltern și colaborator apropiat? Cert este că menținerea în funcție la Palatul Cotroceni a fiului generalului Vasile Angelescu reprezintă o vulnerabilitate atât pentru dumneavoastră, domnule președinte, cât și pentru securitatea națională a României.
Cum vor coabita la Cotroceni fiul unui fost torționar comunist cu fostul președinte al Institutului pentru Studierea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Andrei Muraru, pe care l-ați numit consilier prezidențial pe probleme cu societatea civilă și autoritățile publice?

Expertiză îndoielnică în securitate națională

Cred că această vulnerabilitate ar fi trebuit să vă fie semnalată de consilierul dumneavoastră pentru securitate națională, George Scutaru, a cărui expertiză în materie ridică semne de întrebare. Licențiat în istorie, fără doctorat sau grad didactic universitar, corespondent ProTv și Mediafax la Moscova, purtător de cuvânt al președintelui partidului Alianța pentru România, Teodor Meleșcanu, George Scutaru a făcut carieră politică în PNL, după fuziunea cu APR din 2001. În ultimii ani a deținut funcțiile de președinte al organizației județene Buzau a PNL și de lider al grupului parlamentar al PNL de la Camera Deputaților. Conform CV-ului său, oarecare expertiză în domeniul apărării și securității naționale a putut obține doar în urma absolvirii Colegiului Național de Apărare, Colegiului Național de Informații și a unor cursuri organizate sub egida NATO pentru parlamentarii din statele membre, precum și prin deținerea funcției de vicepreședinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională de la Camera Deputaților. Apropo de protestele îndreptățite stârnite de recenta adoptare a Legii securității cibernetice, George Scutaru ar trebui să vă explice, având în vedere funcția deținută în Comisia de apărare, ordine publică și siguranță națională, cum a trecut această lege de Camera Deputaților prin adoptare tacită. De asemenea, ar trebui să vă ofere explicații cu privire la funcția de președinte de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști, pe care o deține din 2011, în condițiile în care din CV-ul său nu rezultă că ar fi fost militar activ.

MRU, caz școală de oportunism și veleitarism politic

Stupefacție maximă a creat în ultimele zile numirea în funcția de consilier personal a senatorului PDL Mihai Răzvan Ungureanu, un personaj contestat vehement pe eșicherul politic și în peisajul mediatic autohton. Mihai Răzvan Ungureanu reprezintă un adevărat caz școală de oportunism și de traseism politic: înainte de 1989 a fost promovat membru al CC al UTC; în timpul guvernării CDR-PD-UDMR a fost promovat secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe de către PD și a fost menținut în această funcție în guvernul PSD condus de Adrian Năstase; în guvernul Alianței DA condus de Călin Popescu Tăriceanu a fost desemnat ministru de externe de către PNL; a trădat PNL și pe premierul Tăriceanu în favoarea președintelui Traian Băsescu, care l-a numit director la SIE; a fost impus de președintele Traian Băsescu prim-ministru al ultimului guvern PNL-UNPR-UDMR, care a fost răstrurnat prin moțiune de cenzură de către USL la finele lunii aprilie 2012; a abandonat PDL și a înfințat un partid rateu și pasager, denumit Forța Civică, după care a revenit în PDL și, mai nou, în „noul și marele PNL”.


Ca ministru de externe, Ungureanu s-a remarcat prin îngroparea definitivă a recuperării tezaurului României de la Moscova și a proprietăților Fundației Gojdu de la Budapesta. Ca prim-ministru, Ungureanu s-a remarcat prin cesiunile făcute corporațiilor străine care urmăreau exploatarea aurului prin cianurare și a gazelor de șist prin fracturare hidraulică în România, cesiuni care au declanșat ample proteste ale „partidului Facebook” care v-a susținut la alegerile prezidențiale. Atât ca secretar de stat cât și ca ministru de Externe, Ungureanu a neglijat sau a privit de sus diaspora românească, începând cu românii din jurul granițelor țării noastre, respectiv din Ucraina, Serbia și Ungaria.


Mihai Răzvan Ungureanu a fost vehement criticat pentru traiul de huzur (mușchi de vită Kobe, băuturi și parfumuri fine ș.a.) și pentru sinecurile de care a beneficiat în funcțiile deținute. Ultimul lucru pe care l-a făcut ca ministru de Externe în guvernul Tăriceanu a fost să-și dubleze, printr-o ordonanță de urgență, salariul pe care urma să-l primească (8000 de euro lunar) în postul pe care urma să plece la Viena (coordonator adjunct la Inițiativa de Cooperare pentru Europa de Sud-Est). Iar soția sa, stabilită de mai mulți ani la Viena, a primit o indemnizație anuală de 85000 de euro (peste 7000 de euro pe luna) de la OMV AG Austria (cumpărătoarea pachetului majoritar la Petrom) pentru așazise servicii de consultanță medicală. Nu putem omite nici că Mihai Răzvan Ungureanu a fost acuzat public în 2009 că ar fi agent străin de către un fost purtător de cuvânt al SRI, scriitorul Nicolae Ulieru, care a precizat că poate oferi probe în acest sens dacă va fi audiat de comisiile parlamentare de control ale SRI și SIE.

Cherchez les femmes!

Fără a cădea în scenarită sau în misoginism, vă recomand domnule președinte multă precauție și față de femeile consilier de la Palatul Cotroceni. Doamna Delia Dinu, pe care ați menținut-o în funcția de șef al protocolului, a fost ofițer a Serviciului de Protecție și Pază, care a efectuat și activități de poliție politică, prin unitatea sa informativă, în mandatele președintelui Traian Băsescu. Iar purtătorul dumneavoastră de cuvânt, doamna Tatiana Niculescu-Bran, a activat în Institutul Cultural Român, instituție care a avut și are tangențe cu Serviciul de Informații Externe. Din păcate, această doamnă a atras deja mai multe critici atât din cauza modalității de comunicare instituțională aleasă (pe Facebook), cât și din cauza cârtelii la adresa condițiilor de muncă de la Palatul Cotroceni. Pentru a fi cu adevărat un președinte al tuturor românilor, va trebui să-i temperați acestei doamne și unele cârteli antiortodoxe fervente, având în vedere că religia ortodoxă este majoritară în România.


Domnule președinte, v-am adresat această scrisoare deschisă cu cele mai bune gânduri, în calitate de parlamentar independent și de cetățean român din Transilvania (care are și origini germanice, una din străbunicile mele având numele Wagner), care v-a votat la recentele alegeri părezidențiale și care dorește să izbândiți în realizarea unei Românii normale, a unei Românii a lucrului bine făcut. Revenind la declarația mea politică „A venit vremea teutonilor!”, trebuie să vă spun însă că, în opinia mea și nu numai, unii dintre consilierii dumneavoastră nu poartă armurile grele ale competenței, experienței, decenței, rigorii și responsabilității. Iar, dacă credeți că români au votat împotriva imposturii reprezentate de Victor Ponta, Liviu Dragnea, Gabriel Oprea, Daniel Constantin ș.a. pentru a se realiza restaurația imposturii reprezentate de Mihai Răzvan Ungureanu, Gheorghe Falcă, Traian Igaș, Roberta Anastase, Andrea Paul Vass, Sorin Blejnar (văzut la sediul de campanie al ACL în seara turului doi al alegerilor prezidențiale), emanați ai școlii politice a fostului președinte Traian Băsescu, vă înșelați amarnic. Nu vă lăsați înconjurat de impostură, incompetență și demagogie sau de oameni ai serviciilor secrete, pentru că riscați să o sfârșiți politic la fel de repede și de trist ca fostul președinte Emil Constantinescu.

Cluj-Napoca,

Senator independent
Valer Marian

P.S.: Partea a doua a scrisorii va fi dedicată șefilor de servicii secrete și de parchete pe care vi-i lasă moștenire tandemul Traian Băsescu - Victor Ponta.