Sora mea, Elena Udrea

http://www.criterii.ro/index.php/en/national/12209-sora-mea-elena-udrea
Elena Udrea va intra luni seara în închisoare dar și în istorie. În istorie, va sta alături de Elena Lupescu și Elena Ceaușescu.

Pentru o fată din Buzău nu e deloc rău.

Trebuie să-i recunoaștem Elenei Udrea o stăpânire de sine și un curaj ieșite din comun, semn al unei personalități foarte puternice. Poate că noaptea, acasă, plânge, dar în public știe să își păstreze o atitudine demnă cum puțini dintre noi ar fi în stare.

Să nu uităm că femeia aceasta este un om singur. Nu are frați și surori, nu are copii, tatăl i-a murit, iar despre mama sa, taxatoarea de autobuz, nimeni nu știe nimic. În aceste condiții, nu este deloc sigur că, în anii mulți pe care îi va petrece în închisoare, Elena Udrea va avea pe cineva care să o viziteze.

Fără familie, cu averea sechestrată și cu conturile blocate, cu o presă care o demonizează, Elena Udrea va fi un deținut singur și cu o viață mai mult decât grea, poate chiar infernală. I se vor reproșa și în închisoare pantofii și gențile de odinioară.

Tocmai de aceea este de admirat stăpânirea de sine pe care Udrea o arată azi. Nimeni nu este, explicit, de partea ei, în schimb ea știe să se aprecieze și să se apere.

Din acest punct de vedere, Elena Udrea este un om exemplar și m-aș mândri să am o soră ca ea.

Chiar așa, riscând să par patetic sau inconștient, poate chiar un inamic al statului de drept, ceea ce ar fi absurd, formulez încă o dată, mai ales că n-am surori:

Sora mea, Elena Udrea.

Să fii femeie, să fii frumoasă, să ai 41 de ani și să te trezești Inamicul public nr. 1 nu e puțin lucru într-o viață de om.

Nu e puțin lucru nici măcar la scara istoriei românești.