SOV, lubric, o apără pe Elena Udrea

SOV, lubric, o apără pe Elena Udrea
SOV (Sorin Ovidiu Vântu) o ridică în slăvi pe Elena Udrea. Micul lubric remarcă, în timp ce balele-i curg râu pe blogul propriu, frumuseţea femeii-eroine.

Sub titlu Capitolul 6 – Ucideti vampira, spalati samsarul!, SOV se dă în stambă (nu că Florian Coldea ar fi vreo lebădă albă, dar repertoarul lingvistic folosit de SOV e vădit subiectiv).

Din motto-ul încropit, SOV şarjează, victimizând-o pe Elena Udrea:

Motto:
„La Coldea vine un arap,
Cu fes ciudat si ras in cap.
«Sunt, pasa, neam de babuin
Si de la Ghita acuma vin,
Cu o porunca prin viu grai,
Sa-i dai purcoiul de parai!»”
- Din lirica interbelica -

Iată primele bale lubrice ale căţelandrului în călduri SOV:

Am cunoscut-o prin anul 2003, o tanara apetisanta, inteligenta, avida de putere si dispusa la orice compromis pentru a o avea.

Adică idealul tău în viaţă, crocodilule. Urmează prima afirmaţie riscantă:

Incepand cu anul 2005, isi vede visul cu ochii: devine amanta lui Basescu, iar acesta si-o asuma.

Că Elena Udrea a fost sau este amanta lui Băsescu, este o afirmaţie riscantă. De-acum încolo, vom putea spune aşa: „cum afirmă Sorin Ovidiu Vântu, Elena Udrea, amanta sau fosta amantă a lui Traian Băsescu începând cu anul 2005″. Că Băsescu şi-a asumat public faptul că românii cred că Udrea e amanta lui, aceasta, da, este o realitate.

SOV afirmă că,

„(…) timp de aproape 10 ani, din aceasta pozitie, Udrea face si desface aproape toate itele politicii si ale business-ului autohton. In incercarea de a salva aparentele, ea isi procura un „sot de acoperire” in persoana lui Dorin Cocos.

In acest mod, putea sa mearga la toate evenimentele publice sau private ale lui Basescu fara sa dea de banuit ca ar fi si un alt tip de relatie decat cel oficial intre ea si presedinte.

Lui Cocos ii convenea de minune aceasta situatie; un taranus analfabet si viclean se vede ajuns „combinatorul sef” al regimului Basescu.”

Ok, toate aceste lucruri sunt posibile, cam aşa par a sta, ştiam şi noi, dar ele, pentru a fi afirmate de noi (nu de un infractor notoriu, care nu mai are ce pierde) trebuie probate.

În fine, toată povestea romanţată a „vampirei” şi „samsarului” este istorisită, aşa cum este ea cunoscută public de toată lumea, dar în cheie vântoasă, foarte vântoasă, adică extrem de subiectiv şi foarte intoxicator (de-ţi ies bube dulci pe faţă, oragnismul se apără).