S-a ales praful de toată bărbăţia cu care se lăuda Traian Băsescu

http://www.cotidianul.ro/s-a-ales-praful-de-toata-barbatia-cu-care-se-lauda-traian-basescu-256375/
În timp ce Elena Udrea trebuie să se recunoască învinsă de Laura Codruţa Kovesi şi Florian Coldea într-un război pe viaţă şi pe moarte, în care s-a trezit singură împotriva tuturor, toată ţara a văzut că din proverbialul bărbat naţional care părea a fi Traian Băsescu n-au rămas decît nişte zdrenţe nefolositoare.

Măcar Elena Udrea a vrut să piardă totul pe terenul de luptă, fără să cerşească nimănui nimic. S-a luat la trîntă cu şeful SRI Florian Coldea, un personaj care, după dezvăluirile Elenei Udrea, nu mai are ce căuta la cîrma serviciului din cauza implicării lui în viaţa politică, în presă şi în justiţie. S-a păruit şi cu Laura Codruţa Kovesi, pe care a demascat-o ca fiind doar cureaua de transmisie între Cotroceni şi magistraţi, în ciuda medaliilor primite de la nu ştiu ce ambasade. Aceste două personaje trebuiau deja să fie amintire dacă ar fi dorit cineva ca SRI şi DNA să nu fie afectate de demascările generate de Elena Udrea.

Dacă Iohannis îi va păstra pe cei doi în funcţie, mizînd pe faptul că vor trece în solda lui şi că, din puşcoacele lui Băsescu, aşa cum erau pînă acum, vor deveni armele sale, va avea ocazia să constate ceea ce se ştie de mult timp: bună e trădarea, dar odioşi sînt trădătorii! Dacă scapă acum, Coldea şi Kovesi, cu toată puterea acumulată, îl vor juca pe degete pe noul preşedinte şi pe apropiaţii lui, căci abia aşteaptă să se bucure de faptul că Băsescu, singurul om de care le era frică, nu le mai suflă în ceafă şi vor face tot ce le stă în putinţă ca, invocînd independenţa instituţiilor pe care le conduc, nimeni din sfera politică să nu mai dobîndească vreodată un ascendent asupra lor.

Cu alte cuvinte, meciul dintre Elena Udrea, pe de o parte, şi Florian Coldea şi Laura Codruţa Kovesi, pe de altă parte, s-a terminat cu victoria clară, prin KO, a serviciilor şi a procurorilor. Deşi în primele zile ale scandalului erau la pămînt, aşteptînd înfriguraţi numărătoarea, Coldea şi Kovesi au chemat în ring armatele de agenţi sub acoperire, astfel încît, în lipsa unui arbitru (care avea de văzut un meci de tenis pe la Galaţi), au jucat-o în picioare pe Elena Udrea, dînd impresia că ar putea s-o trimită în trei puşcării deodată! Dar măcar Elena Udrea a încercat să se lupte cu ce avea şi ea în poşetă.

Ar fi nedrept ca acum, la terminarea bătăliei, să nu ne aruncăm privirea şi spre măreţul sultan atotputernic de pînă acum, Traian Băsescu, chiar dacă în aceste zile a fost doar un măscărici ascuns pe după perdele, un struţ care-şi ascundea capul în nisip, crezînd că astfel nu-l vede nimeni, sau cadavrul unui vultur din care acum se hrănesc nişte şobolani.

Dacă ar avea curajul să iasă măcar pînă la portiţă, oricine ar avea pentru el cîteva întrebări: bine, măi, nea Traiane, de ce ai lăsat-o singură pe Elena Udrea, înconjurată de cîinii tăi de luptă? Pentru cine s-a luptat ea cu monştrii tăi, nu pentru tine, simţind că te-au părăsit şi acum îşi caută alţi stăpîni? Chiar nu-ţi dai seama că tu urmezi acum şi nu mai ai pe nimeni care să încerce să te apere sau să-ţi oblojească rănile în care şi Coldea şi Kovesi vor răsuci pumnalele? Cum ai putea să crezi că o oportunistă ca Monica Macovei îşi va mai aduce aminte de fereastra de la WC-ul garajului? Crezi că-ţi vor fi alături Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu sau Mircea Cărtărescu, din moment ce ei au dat deja foc textelor scrise cîndva despre bărbăţia ta învîrtoşată şi lucrează acum, natürlich, la linguşelile pentru noul stăpîn?

O zi, două, încă se va mai auzi pe uliţele tristei noastre democraţii pe care Băsescu ne-a lăsat-o moştenire: „unde-ţi este bărbăţia, Traiane?”, după care, încet, încet, lumea va mai avea o singură întrebare: „Cîţi ani i-au dat lui Traian?” şi, cînd vor afla răspunsul, cîte un mucalit va adăuga: „Puţin, foarte puţin; merita mai mult”.

Pentru toate cîte le-a făcut în aceşti ani, ştie Traian Băsescu ce merită şi ce i se potriveşte, însă nimic nu-i va spăla ruşinea de acum, că a închis ochii la dezvăluirile Elenei Udrea, că, deşi ştia că tot ce spune fosta lui favorită este adevărat, a tăcut ca un laş, lăsînd-o pe cea pe care altădată o diviniza să fie aruncată în cuşca cu lei! Băsescu n-a reuşit să se ridice nici măcar la nivelul lui Obreja, care a refuzat să mintă pentru a obţine libertatea, preferînd să se ducă în arest. Trăienică cel viteaz e băgat sub pat, acoperit cu o tonă de ruşine, uitînd cum îi sticlea ochiul cînd în uşă apărea Nuţy!

Orice ar face un om, există o pedeapsă prin care păcatele lui se pot şterge. Nimic însă nu-l poate izbăvi pe un bărbat de ruşinea de a o lăsa pe femeia pe care a iubit-o să fie arsă pe rug pentru faptele comise de el sau în numele lui. Chestia asta nu se prescrie, căci nu este o infracţiune, ci doar o mîrlănie, iar pentru asta nu s-a scris încă un cod penal!