Dacă aş fi, pentru o clipă, sfătuitorul Elenei Udrea

Ce urmează este un capriciu de matematician. În faţa unei situaţii date îngheţ totul, privesc labirintul şi îmi propun să caut ieşiri, dacă acestea or exista. Căutare depersonalizată, sprijinită pe logică şi intuiţie atât cât ipotezele permit.
Tabloul momentului are în centru o persoană supusă unui asalt disproporţionat. Elena Udrea este confruntată cu fosta ei imagine de femeie indestructibilă şi de cel mai influent lider din umbră al regimului Băsescu. Deşi, când a declanşat furtuna, era foarte sigură pe ea, deşi la trecerea graniţei dinspre libertate spre recluziune pasul i-a fost alert şi privirea trufaşă, aflăm acum că suportă tot mai greu ce i se întâmplă. Scrie, transmite mesaje criptice pentru a fi postate pe blog, acuză tratamente nedrepte şi dă semne de autovictimizare.
E din ce în ce mai clar că mintea şi ochii doamnei Elena Udrea sunt încă sub efectul tulburător al atropinei puterii discreţionare la care a avut acces pana de curand. Doamna Udrea încă percepe distorsionat realitatea din jur, sub forma îndulcită picurată slugarnic, atâţia ani de zile, de yesmenii care au anturat-o. Tot aşa cum Elena Ceauşescu, la funestul proces de la Târgovişte, avea impresia că savanţii şi academicienii ţării îi vor sării în ajutor, o vor apăra de acuzele de impostură ce i se aduceau, şi Elena Udrea trădează orbire şi inadecvare atunci când se miră că este “tocată” sistematic în presă, că este prezentată drept “mama corupţilor”, că este discriminată negativ în raport cu alţi miniştri ai cabinetului Boc.
Primul sfat pe care i l-aş da Elenei Udrea, cu cea mai onestă intenţie de a o ajuta, ar fi să facă efortul de a se întoarce cu picioarele pe pământ. Realitatea cu care este confruntată azi diferă total de aceea, cosmetizată, cu care a fost dopată câtă vreme a stat în vecinătatea lui Traian Băsescu. A te prezenta în continuare opiniei publice drept o persoană vânată pentru dorinţa ei de edificare a binelui naţional este o abordare profund contraproductivă. Când un regim a fost atât de ciuruit de acte de corupţie la vârf, corupţie care acum este recunoscută chiar şi de procurorii care mult timp au privilegiat-o, a pleda “nevinovat” tocmai tu, numărul doi in ierarhie, este echivalent cu a te propune singur pedeapsei maximale.
Al doilea sfat, în ipoteza că primul a fost însuşit, este de a încerca aflarea şi acceptarea cu sânge rece a noii realităţi. Este o decizie dificilă, pentru că la capătul ei se află fundul gropii. Iar căderea este accelerată de povara resimţirii dureroase a multor trădări, decepţii şi laşităţi din partea celor apropiaţi.
Contactul cu fundul gropii este traumatizant dar absolut necesar trecerii de la amăgire la speranţa autentică.
Noua realitate pe care ar trebui să o accepte, spre binele ei, Elena Udrea, are mai multe faţete.
Despre oamenii pe care se poate baza până la capăt: probabil că doar mama ei i-a mai rămas.
Despre duşmani: pe lângă cei ştiuţi, cu nume de botez sau iniţiale de instituţii, vor trebui adăugaţi pe listă toţi aceia care s-au intersectat cu afacerile, proiectele şi investiţiile sale.
Despre presă şi societate: ostile cu temei. Temei dat de parcepţie şi fapte. A fost mâna dreaptă a lui Traian Băsescu, partenera acestuia de alcov şi afaceri necurate. Iată atributele care au ridicat-o la supraputere dar şi în ierarhia relelor; care au plasat-o considerabil deasupra altor miniştri din cabinetul Boc, în setea generalizată de revanşă a societăţii. Elena Udrea nu este indreptatita să se mire acum de ce “doar ea”. Pentru că EA, în felul ei, e unică. Adevăr pe care nu ar trebui să-l nege ci să-l valorifice.
Despre Traian Băsescu: în fapt, a abandonat-o. Explicaţia că nu s-a dezis de ea în mod explicit ţine de şiretenie, de instinctul de conservare al fostului preşedinte. Prin această atitudine încearcă să câştige timp, să amâne cât mai mult eventuale dezvăluiri devastatoare ale Doamnei. Traian Băsescu întâi a tăcut prelung, acceptând că orice-ar spune îl îngroapă; apoi, degringolat de perspective, a încercat binecunoscutul său joc la două capete. Să nu supere nici instituţiile de forţă dar nici pe Elena Udrea.
De apărat nu o mai poate apăra. Procurorii DNA şi judecătorii ÎCCJ au fost sub comanda lui prin intermediul SRI. Acum, că prietenia cu Coldea s-a stricat, au dispărut şi pârghiile. Nu o mai poate ajuta pe protejata lui dar vrea să mascheze acest lucru pentru a nu o aduce pe aceasta în pragul disperării denunţiative. Declarând că speră ca Elena Udrea să-şi dovedească nevinovăţia cu ocazia procesului pe fond de la ÎCCJ, Traian Băsescu i-a transmis fostei sale pupile să aibă răbdare până atunci, căci acolo va interveni să o salveze. Dar, dacă ar vrea cu adevărat să intervină, de ce nu ar face-o mâine, la judecarea recursului privind arestul preventiv? Nu se judecă şi acesta tot la ÎCCJ? Intenţia de tragere de timp e evidentă. Încearcă să o amăgească pe Elena Udrea cu un ajutor proiectat târziu, în viitor, pentru a nu se vedea denunţat de ea în zilele următoare.
Despre Elena Udrea: a rămas singură, cu marea ei dilemă. Să-i rămână loială lui Traian Băsescu până la capăt sau să încerce o salvare, în extremis, trădându-l?
Îi dispreţuiesc pe turnători şi, deşi aş vrea să-l văd arestat cât mai curând pe Traian Băsescu, o sfătuiesc pe Elena Udrea, spre binele ei, să nu se grăbească cu denunţul. Situaţia e, oricum, complicată. Trebuie să-şi cântărească opţiunile punând de data asta în balanţă şi ceva ce a ascuns multă vreme în lăuntrul ei: propria conştiinţă. Traian Băsescu i-a fost, totuşi, binefăcător. Ar putea trăi confortabil cu povara că pentru tot ce a primit bun de la el îi dă în schimb distrugere totală? Nu cumva zilele furate penitenciarului s-ar transforma într-o veşnică noapte de coşmar?
Şi reversul trebuie analizat cu aceeaşi luciditate. Merită să sacrifici 5 ani din viaţă pentru a proteja pe cineva menit oricum dezastrului? Traian Băsescu va ajunge la puşcărie cu sau fără denunţul Elenei Udrea, cu sau fără pactul ei de conştiinţă. Se va simţi mai adevărată suprapunând anii ei de detenţie cu anii lui de detenţie?
Cel de-al treilea sfat vine acum natural: orice vei alege să faci, să fii împăcată cu tine. După ce vei fi luat hotărârea, nu ar trebui să te mai afecteze mutările celuilalt. Iată avantajul pentru când vei începe ascensiunea din fundul gropii: fiind totul între tine şi tine, vei fi scutită de trădări şi dezamăgiri. Şi vei putea urca, fără ca cineva sau ceva să te mai poată trage înapoi.
http://www.conteledesaintgermain.ro/daca-as-fi-pentru-o-clipa-sfatuitorul-elenei-udrea/16-02-2015