UITA-TE IN JUR, TE SUDUI NU TE INJUR : Marius Vintilă (călare pe cămilă) : America mă-tii! Cum ar reacţiona SUA dacă Rusia ar avea nişte rachete în Mexic?

UITA-TE IN JUR, TE SUDUI NU TE INJUR : Marius Vintilă: America mă-tii! Cum ar reacţiona SUA dacă Rusia ar avea nişte rachete în Mexic?
http://www.napocanews.ro/2015/03/marius-vintila-america-ma-tii-cum-ar-reactiona-sua-daca-rusia-ar-avea-niste-rachete-in-mexic.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+napocanews%2FhIWc+%28NapocaNews%29
Marius Vintilă e revoltat pe administraţia americană, sursă a multor conflicte armate din lume din ultimii 70 de ani. Fost realizator Pro FM şi Pro TV, dar şi Radio Guerilla, Marius Vintilă este acum voice-over la Prima TV. Într-o postare pe blogul personal, Marius Vintilă spune că nu îi simpatizează pe ruşi şi nici pe Putin, şi lansează o întrebare: Cum ar reacţiona SUA dacă Rusia ar avea nişte rachete în Mexic şi şi-ar plimba trupele la 300 de metri de graniţa cu Texasul?
Iată mai jos textul intergral, preluat de pe blogul lui Marius Vintilă, titrează ActiveNews.
“‘Tu-ţi America mă-tii !” era o înjurătură de succes în satul sibian unde ne petreceam verile, poate şi prin faptul că era relativ benignă deci utilizabilă şi faţă de copii. Nu am ştiut niciodată care era treaba cu America, poate se referea strict la neamul nostru, că aveam un strămoş poreclit Americanu’, care lucrase pe la Detroit v’o şepte ani la începutul secolului, înainte să se întoarcă, firesc, la vatră.
Cert e că, de când cu conflictul€™ de la nord, aproape zilnic îmi vine să preiau suduiala asta mai mult amicală și să o proiectez asupra tuturor celor ce se uită în gura americanilor și a uriașei mașini de propagandă care îi pune permanent în postură de băieți buni, în timp ce oricine nu e cu ei, e împotriva lor. Sigur că nu vorbesc aici despre cetățenii americani, care sunt că bulgarii; buni sau răi, trăiesc ce trăiesc și până la urmă mor. Nu. Mă refer strict la administrația americană, sursă a multor conflicte după războiul doi.

Și nu, nu țin cu rușii, cu atât mai puțin cu Putin. Ba chiar sunt foarte speriat de ei și că entitate politico-militară dar și că indivizi, mi se par imprevizibili și deci periculoși. Însă vreau să punctez niște nuanțe care după părerea sunt folositoare în raționamentul războiului de lângă noi, (dacă cele două noțiuni pot fi alăturate).
Gândiți-va ce ar face americanii dacă rușii ar avea o organizație de tip NATO care ar începe să recruteze țări în America Centrală și de Sud. De fapt, stați că asta deja știm ! În Nicaragua au intervenit militar susținând mișcarea Contras, aruncând țara în război și sărăcie, în Honduras la fel, în Salvador la fel, în Chile la fel (în 1971, când l-au dat jos pe Allende și l-au pus pe Pinochet), în Haiti, pe care au aruncat-o în război civil și sărăcie, la fel, în Guatemala la fel (ce-i drept aruncând țara numai în sărăcie), iar în Cuba aproape că au declanșat un război nuclear. Și nici măcar nu a fost vorba de o alianță militară între ruși și aceste țări ci doar de faptul că la alegeri (libere!) a câștigat stânga socialistă (cu excepția Cubei unde a fost lovitură de stat a lui Castro), despre care s-a presupus că e în cârdășie cu comuniștii de prin URSS, sau pur și simplu a câștigat un alt candidat al poporului care nu era client politic al americanilor, cum a fost, în Haiti, cazul lui Aristide, devenit președinte abia după ani de război civil și acceptarea condițiilor Washington-ului. În principiu, cum câștiga „greşitul”, cum vine armata americană și pune lucrurile la punct cu exact aceeași atitudine pe care de atâtea ori au avut-o rușii față de noi … €œ”las〙 că știm noi ce e mai bine pentru voi”.

Am auzit la radio pe cineva spunând că a venit Putin la București, s-a așezat la masă cu Băse și W. Bush și a zis „€œdar pe mine cine m-a întrebat când a intrat România în NATO?” chestie care a dat interlocutorii pe spate… Păi mă scuzați dar oricare președinte al Rusiei era îndreptățit de circumstanțe să întrebe asta fiindcă promisiunea lui Bush senior către Gorbaciov a fost că dacă dizolvă URSS, NATO nu se va extinde spre est. Ori, primul lucru pe l-a făcut Clinton a fost exact asta.
Cum credeți că ar reacționa SUA dacă Putin ar avea sisteme antirachetă a€“ defensive, haida-de! montate în Mexic, și dacă și-ar plimba trupele la 300 de metri de graniță cu Texasul? Nu ar intra un pic în Mexic să rezolve problema?
Apoi, dacă e să trecem peste punerea în oglindă a situației și să ne gândim un pic mai în adâncime.. se vorbește despre „€œintegrarea” Ucrainei în „€œlumea civilizată”. Serios ? Cine valideaza drept „€œlume civilizată” sistemul capitalist liberal corporatist „democratic” așa cum ne este el oferit de SUA și de UE ? Poate cele peste șapte sute de mii – cifră oficială – de persoane fără adăpost numai în SUA, poate zecile de milioane de americani care nu au asigurare medicală (uitați de Obama Care) sau treimea din populația României care trăiește în pragul sărăciei așa cum ne e ea descrisă oficial de O.M.S. ? Sau noi toți românii care vedem cum am devenit mai mult piață de desfacere a produselor vestului decât țară cu drepturi depline la Bruxelles ? Sau poate cele 36 de milioane de morți de foame anual pe aceeași planetă unde 30 la sută din populația a€œlumii civilizate” occidentale suferă de obezitate ? Ce ne promite și ce ne aduce sistemul liberal democrat industrializat ?

Nici eu până de curând nu mi-am pus problema în mod explicit că sistemul acesta este contestabil, ba chiar greșit, însă e ușor de observat că, cu excepția câtorva țări unde el funcționează mai mult conjunctural, vreo 7 la număr (nordicele plus Germania, Olanda, Canada, Nouă Zeelandă, Singapore), problemele pe care le crează sunt uriașe.
Sigur, e un pas înainte față de România lui Ceaușescu însă până la urmă cele două orânduiri, că să o luăm că la istoria de a patra, sunt două sisteme bune pe hârtie a căror aplicare duce la dezastre în forme diferite, în funcție de situație. Că se numesc Bulgaria, România, Albania sau Grecia, Portugalia, Spania nu prea mai contează. Totuși, căderea comunismului nu a însemnat victoria capitalismului, deși mulți dintre noi au crezut asta atunci. În fine…

Să remarcăm neasemuita candoare cu care poporul român a primit și asimilat valorile americane, în etape istorice diferite, începând de la intervenția postbelică de tip „€œDeus ex machina” direct din B-29, dar care nu a mai venit niciodată, până la NATO 1997, trecând firește, prin Mannix, Kojak și Dallas.
Trebuie că americanii vorbesc despre noi că despre modelul în viață al poporului ușor de prostit, care nu doar că îi așteaptă pe americani, (și dacă nu vin, trece lacul să îi aducă, apropos de vizită lui Ponta la Washington unde plecase „după investitori”) dar orice măgărie ar face, americanii capătă priori iertarea noastră fiindcă scopul lor este unul cinstit, mai presus de orice îndoială. Cultura americană igienizată în (mii de) producții hollywoodiene, unde întotdeauna cel fără șanse la începutul conflictului găsește dreptatea fiindcă așa e cinstit. Pe de altă parte, știu, e greu să nu ții partea americanului când noi am fost chinuiți și furați timp de atâția ani – 45 plus aia dinainte, de ruși. Cu americanii nu prea am avut de face, nefiind vecini, decât în situația aceea mai puțin plăcută când am fost negociați la masa tratativelor să rămânem în spatele Cortinei de Fier.
Numai că observați, va rog, cum zicea bancul ăla de pe vremuri, la fel că și URSS, SUA se învecinează mai nou cam cu cine vrea. De ce ne mirăm de reacția lui Putin când chiar trecutul lui de golan corupt îl recomanda ca smardoi ? Oricum rușii nu sunt cunoscuți pentru diplomație, cel mai simpatic caz de eșec al ei fiind bătaia lui Hrușciov cu pantoful în masă la ONU. Americanii însă da, dar sunt diplomați până în momentul în care nu îi mai asculți. Saddam a aflat asta pe barba lui.
Concluzie: nu cred că e cazul să luăm partea vreunuia din cei doi mari bătăuși ai planetei, deși e cam târziu fiindcă poziția noastră de mielușel al NATO spune că am luat deja partea unuia.
În ceea ce îi privește pe bieții ucraineni, ghinionul lor. Să încercam să îi susținem și să îi ajutăm dacă putem, noi ca indivizi pe ei că indivizi, că suntem oameni și războiul ne doare la fel… și să zicem merci că nu s-a nimerit să fie la noi în țară„, scrie acesta.