Luluto , numai Colduță să nu fii EROAREA CARE PUNE SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII CREDIBILITATEA LAUREI CODRUȚA KOVESI

http://otelmusetel.blogspot.ro/2015/04/luluto-numai-colduta-sa-nu-fii.html

Într-un maraton al interviurilor (trei într-o singură zi), doamna Laura Codruța Kovesi a mărturisit, printre altele, că nu a acceptat șefia DNA ca să fie urâtă sau iubită ci ca să își facă treaba bine. A fost întrebată, apoi, prin ce își măsoară performanța profesională atunci când se arată atât de sigură că drumul pe care merge e bun. Primul indicator pe care l-a numit răspunzând la această întrebare a fost „încrederea populației”, reflectată prin sondaje.
Mi se pare că acest răspuns reprezintă o eroare, care pune sub semnul întrebării credibilitatea doamnei Kovesi. El poate constitui un excelent punct de plecare pentru o analiză punctuală asupra atenției pe care DNA o acordă impactului social, ca să nu spun teatralității acțiunilor sale.
Trebuie să recunoaștem de la început că doamna Kovesi a ales să profite conjunctural, dintr-un soi de cochetărie îndeobște reprimată, de bonusul de imagine al preferințelor publice din acest moment. „Este poporul de acord, în proporție de 75%, cu acțiunile DNA din ultima perioadă? Da! Iată confirmarea că ceea ce se face e bine. Iată imboldul de a se continua pe aceeași linie”.
Hmm! Discutabil! Să argumentăm!
Justiția adevărată nu trebuie construită pe criterii plebiscitare. Altfel riscăm să-l protejăm, gregar, etern, pe Baraba, sacrificându-l, la nesfârșit, pe Isus.
Invocarea de către doamna Kovesi, în susținerea agresivității fără precedent a instituției sale, a sondajelor de opinie favorabile, mi se pare o eroare de natură a înstăpâni un precedent periculos.
La revoluție, mai treacă – meargă! Ceaușescu a fost condamnat și executat sumar, cu nesocotirea regulilor și procedurilor, tocmai pentru că vuia țara de dorința unei astfel de „reparații”. Așa-i la revoluție. Pentru scurt timp se abolesc legi și instituții, pentru a permite suflului popular să evacueze acumulările de revoltă, să depresurizeze țara.
Acum însă nu este cazul. Poporul încă are răbdare. Doamna Kovesi nu trebuie să se ascundă în spatele unor procente ieșite din vintre. Din ficați, din fiere, din idiosincrazii.
Să recunoaștem: când vine vorba de „să moară capra vecinului”, românii sunt neîntrecuți în a jubila. Dacă mâine s-ar supune unui referendum măsura naționalizării tuturor averilor de peste 10 milioane de euro, fără niciun fel de verificare sau restricție, sufragiul ar fi dat de românul statistic cu procente mai mari chiar decât a primit propunerea limitării numărului de parlamentari la 300. Așa suntem noi malformați genetic: prezentăm anomalia de a înregistra cu + pentru noi tot ceea ce se întâmplă cu – altora. De-aici susținerea masivă în sondaje a incredibilului val de arestări declanșat de DNA. De-aici procentele favorabile cu care se împăunează și autovalidează doamna Kovesi.
Dar, pe lângă faptul că, împinsă de oportunism, doamna Kovesi invocă azi, în sprijinul unor demersuri de justiție care ar trebui să fie foarte profesionalizate și autarhice, criteriul popularității lor în rândul „maselor populare”, dânsa mai păcătuiește și prin inconsecvență: la referendumul din 2012 pentru suspendarea lui Traian Băsescu, procurorii din subordine nu au probat deloc respectul pe care șefa lor îl declară astăzi procentelor. Deși peste 70% dintre români au votat lepădarea de Băsescu, batalioanele DNA de justițiabili cu cătușe la cingătoare s-au năpustit asupra amărâților de la sate să-i verifice la buna-credință cu biblia pe capota dubei.
Își mai amintește, cumva, doamna Kovesi, câtă impopularitate și-a atras, conform sondajelor vremii, prin acele agresiuni antipopulare declanșate la ordin politic? Și dacă își amintește, să ne spună: nu cumva, aplicând același raționament cu care încearcă să ne îmbrobodească acum, că dacă ai de partea ta simpatia sondajelor înseamnă că faci bine, am putea deduce și că atunci, având antipatia sondajelor, a făcut rău? Nu am auzit-o pe doamna Kovesi să recunoască vreodată acea eroare. Pentru că dânsa, în general, nu recunoaște erori decât la alții.
Dacă Laura Codruța Kovesi își măsoară cu adevărat performanțele profesionale prin procentele de popularitate din sondaje, atunci ar trebui să vedem cât de curând chelia lui Traian Băsescu reflectându-se în nichelul cătușelor aplicate de procurorii DNA. Pentru că, până la urmă, judecata în fața poporului a DNA, proba de bună – credință sau rea – credință, de dreptate până la capăt sau dreptate de operetă, în asta va consta: în modul în care va fi tratat de instituțiile de forță Traian Băsescu. Orice exonerare de pedeapsă a fostului președinte, prin orice scuză sau orice tertip, va compromite total realizările de până acum ale acestor instituții pe frontul luptei anticorupție, va prăbuși încrederea populației în ele. Dimpotrivă, prinderea lui Traian Băsescu în malaxorul sistemului guantanamic pe care însuși, din spirit dictatorial, l-a construit, centrifugarea din el, spre văzul opiniei publice, a tuturor mizeriilor care l-au compus și-l compun, ar declanșa extazul național.
Fără să-și dea seama, doamna Kovesi și instituția pe care o conduce se îndreaptă nu spre un triumf garantat ci spre bifurcația „totul sau nimic”. Iar macazul, odată ajunse aici, îl va constitui arestarea sau nu a lui Traian Băsescu. Nimic altceva nu va mai conta nici pentru sondaje, nici pentru popor, nici pentru istorie.
Cât despre limbajul de ieri al Laurei Codruța Kovesi pot spune doar atât: pentru mine, enervant. Enervant prin fibra lui lemnoasă, prin răceala de cyborg a supraforței din spate, dată de o alianță ce controlează totul, dar enervant și printr-o anume rigoare a propagandei de tip „inteligence”, bine pregătită de acasă.
Cred că pe Traian Băsescu această ultimă prestație a doamnei Kovesi l-a turbat de-a binelea. Nu voi intra în detalii și nuanțe acum dar voi remarca faptul că mi se pare cel mai umilitor afront pe care fostul președinte îl primește de la un fost apropiat în care, cu doar câteva luni în urmă, își punea mari speranțe.