Micul Titulescu făcut Kaput la urne

http://www.ziuaveche.ro/opinie/micul-titulescu-facut-kaput-la-urne-253924.html/
&
http://porciuspoliticusubibeneibipatria.wordpress.com/2014/11/27/micul-titulescu-facut-kaput-la-urne/

Sărăcuţul de el! Îl plâng şi deplâng cu adâncă şi smerită milă creştină, o milă autentică împrumutată din Dealul Patriarhiei, chiar din mânuţele pline de har ale Prea Fericitului, pentru că românii ardeleni, moldoveni şi valahi „proşti” s-au deşteptat pe neaşteptate, de-atâta imn naţional, şi i-au tras Titulescului cel Jun, precum şi întregului său neam politic, o bătaie soră cu moartea, o bătaie de le-au mers fulgii şi la Iaşi şi în Scaunul Sucevei, în tot Ardealul, precum şi în toată Dobrogea.

Războiul pentru apărarea democraţiei, pe care l-au dus românii în contra hoardei roşii condusă de tovarăşul Dragnea Vrednicul, s-a purtat cu lovituri de măciucă date la Pariş, cu plesnituri de ghioagă date la Torino, cu ciomege bine administrate date la Bucureşti, Londra şi în Ţara Vizigoţilor Angelei Merkel, cu sfânta bâtă românească dată peste tot în lume unde creaturile iliesciene doreau să se înstăpânească, pe vecie, până le-a sunat aghiazma albastră în cap.

Cafteala democratică n-o s-o uite nici primul ţar roşu, mai numit şi „Sulă-n Coaste şi nici „fiul” său Năstase Şpăgarul, care şi-a sfârşit domnia prin puşcării, scriind, pe furiş, cărţi secerate cu ciocanul, citite numai de el. Ultimul dintre ţari, micul nepoţel arogant, locvace şi impertinent, educat la SIE – Pisicuţul Titulescu – cel care, după asemenea chelfăneală democratică îşi va căuta consoarta pe la Hermannstadt unde, din cauză de „Sehnsucht prezidenţial”, s-a dus să pupe,persönlich, pe noul preşedinte ales şi să strige până ce va auzi tătuca Ilie la Senat: „Es lebe Herr Präsident!”. Şi doar v-a spus, domnule loază (formamiştocărească a englezescului looser), doamna Angela Delaberlin, că trebuie să învăţaţi limba germană!

În urmă cu două săptămâni puţini credeau că Ţarul Ponta poate fi înfrânt, iar acum pentru că ne simţim mai liberi, avem senzaţia că am câştigat, dar e departe de adevăr. Lupta trebuie dusă şi continuată cu mai multă acribie împotriva celor ce ne-au furat ţara, împotriva urmaşilor lui Iliescu şi Brukan ascunşi sub haine democratice.

Sintagma „ciuma roşie” e din nou auzită şi perceputa ca un strigăt de luptă pur valah, ca o eliberare de obsesii chinezeşti adânci şi roşii, ca o gargară necesară a celor care până acum au tăcut într-o nesfârşită şi confuză indecizie, a celor care au ascultat cuminţi şi naivi la mizerabila campanie de presă orchestrată de marele partid stat, Pesedeul cel Corupt, prin grija celor două televiziuni de casă: Antena cu golani şi Reteveul lui Ghiţă Cocină, amândouă alcătuite din cea mai de jos menajerie media.

A apărut, mai pe urmă, deviza „ne vrem ţara înapoi”, o deviză inspirată, una plină de speranţă, de visuri şi de împliniri. Aşteptările vor fi mari, dar efortul depus pentru reuşita va fi infinit mai greu. Noii ţari, ascunşi pe sub mesele laboratorului neocominternist din Şoseaua Kiseleff, nu vor renunţa cu una cu două la putere şi bani pentru că vor insista să tragă acest popor în mocirla roşie recreata pe parcursul a două decenii şi jumătate, cu scopul declarat de a-i împroşca pe toţi românii neascultători ca să nu vadă şi să nu audă. Nişte pui de lele, de-ăştia-mi sunt. Nişte semidocţii cu aere de iluştrii vor face tot posibilul pentru a rămâne la guvernare. Chiar dacă se vor scoate cuţitele lungi de Teleorman, sau de Bucureşti şi Constanţa, sau de Focşani şi Prahova, şuţii roşii la congres, între ei, îşi vor plăti poliţe mai vechi, se vor decapita precum talibanii, dar nu vor pleca de bunăvoie de la guvernare, iar pentru acest lucru vom face din nou apel la purtătorii de ghioage valahe, de astă dată, necesare la primenirea întregii clase politice şi a ţării jefuite ca la drumul mare. Prin urmare, toţi aceşti hoţi de ţară trebuie aruncaţi peste bordul navei România cu toată forţa.

Acum, când bulgarele votului s-a pornit la vale va trebui să-i „ajutăm” pe vechii şi noii ţari să cadă, să ajungă în fundul prăpastiei bolşevice, sau duşi într-un Gulag românesc unde să lustruiască şi să se îngrijească de oasele albe şi încă nesfinţite ale martirilor noştri români, omorâţi pe timpul când tartorul revoltei din decembrie însângerat, nejudecat încă, o făcea pe marele intelectual al pemereului şi dădea iama printre studenţii români nesupuşi ca să-i epureze după metode sovietice.

Cel mai important lucru de făcut este acela de a se pune rapid în aplicare rezultatele referendumului cu cei 300 de parlamentari, să se declanşeze alegeri anticipate, urmărindu-se cu prioritate să avem un parlament legitim şi nu unul al ruşinii naţionale, să recreăm instituţii solide, să depolitizăm administraţia, să lăsăm puterile, dar mai ales justiţia, să-şi facă treaba, să schimbăm ordinea priorităţii celor doi termeni: întâi Economicul, apoi Politicul şi niciodată invers.

Şi mai ne trebuie o luptă. Cea cu ierarhii acestei Biserici Naţionale, nereformată încă, osificată în „Sfânta Tradiţie”, adică rămasă în urma realităţii sociale înconjurătoare, păstrătoarea la sânul ei atâtor informatori care au trimis în puşcării mii de credincioşi prin încălcarea Tainei Spovedaniei, cea care vânzând naivilor de români promisiuni cu locuri de veci în Rai a trecut, de fapt, pe şleau, la afaceri cu cele sfinte. Ruşinos şi imoral. Biserica trebuie să predea înapoi, statului român, bunurile cadorisite de Micul Ţar, să scoată simbolurile sale din toate instituţiile publice şi să se ocupe de cele sfinte doar în spaţiile liturgice ale bisericilor şi mănăstirilor, precum şi în locurile pendinte de acestea. Biserica a devenit, de la o vreme, exclusivistă şi intolerantă. Un stat în stat, cu buget incontrolabil. Ciuma roşie s-a încârdăşit cu aceşti baroni ai crucii, furând bani de la bugetul statului, bani pe care eu, plătitor de taxe şi impozite, i-am dat în alte scopuri şi nu să ajungă la cei în sutane, vânduţi lui Mamona. Eu vreau ca toţi banii pe care îi dau statului să ajungă în visteria de război pentru a lustrui tăişurile ruginite ale spadei Moldovei lui Ştefan.

Citeşte şi te cruceşte, popor român, de ipocrizia bizantină rostită, în toată splendoarea sa, de capul bisericii, în predică din duminica alegerilor: „În istoria poporului român, ca răspuns la rugăciunile sale pentru a dobândi libertatea şi unitatea naţională, adesea Dumnezeu a lucrat chiar şi prin oameni străini de neamul nostru”. Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o!

O demonstraţie de intoleranţă şi exclusivism, pe faţă. Monarhul Crucii a dat o palmă Cezarului ales democratic, cum că, vezi doamne, nu-i ortodox, adicătelea este străin. Exact aşa lucra fosta securitate şi foştii activişti de la cadrele partidului comunist.

Preafericirea Voastră, întreb şi eu aşa ca un nevolnic, botezat ortodox încă din anii 47şi nu ca un politician, Vrednicul Dragnea, cel ce v-a umplut buzunarele cu bănet şi alte servicii, de ce au părăsit românii ţara şi au devenit peregrini pe spaţiul de cultură romano-catolic din Europa Apuseană şi nu pe cel al ortodoxiei? Sfântul Părinte le-a pus celor românilor umblători prin Apus, la dispoziţie, biserici, în mod gratuit, fără să-i considere străini, ci fraţi întru Domnul. Iată decalajul de atitudine dintre cele două Biserici! Românii şi, în special, tinerii alungaţi de nevoi din ţara lor ştiu foarte bine ce au de făcut.

Pe ortodoxul Ponta l-au făcut Kaput, la urne, milioane de alţi ortodocşi ai Bisericii Naţionale.